ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

171 ACI 172
».
dimineta, aprang, amdIA, achindeiu..."
(14 : I. Gheorghit, c. CarjOea;
S. Mironescu, c. Ro§canii).
Poporul imprtesce (pa ca §i doband
: de-a pranzu cel mic, de-a pranzu
cel mare, de-amózA, de-achindie..." (Bottez,
14, c. ipotele).
Clobanii impArtesc ziva astfel : cand
se sc61A cu 2 césuri inainte de a resAri
sOrele, zic : manecate ; pe la 9
sag 10 cesuri dimindta, zic : apranz;
la 12 césuri : amdze; la 4 achindau..."
(N. Bancescu, Vasluiu, c. Telejna).
l) in zori-de-ziuA , dimineta, la amdza,
la Oa, la achindie..." (V. Lohan,
Ia§1, c. Buciumil).
In achindie fiind prepositionalul a---=
lat. ad, in unele locuri poporul il inlocuesce
cu in", fAcênd tot-o-datA din
chindie tinghie: inainte de
resdritul sOrelui, se (lice : timpul p'inrporl
; dupA resArit: sOrele d'o sulitA ;
apoi cum este sOrele vera pe la Orele
8: d'amqa; pe la Orele 3-4 : timpul
d'amézA 'n-de-sérA ; inainte de apusul
sOrelui se Oce: sOrele in tin ghie;
§i 'n fine in timpul apusului : sOrele
in scaun..." (Preut G. Rarinca , Tecuciu,
c. Torcesci).
Cuvintul e atat de respandit in Romania
§1 atat de poporan, incat reposatii
Laurian §i Maxim if cAutati o proveninta
latinA. De§i turCesce ikindi
insemnézA le temps' entre le midi et
le coucher du soleil" (ainenu, Elem.
turc. 30), totu§T e a-nevoe a crede cA
Romanii vor fi luat acestA vorbA dela
Turcii proprig qv, ci mai curand din
dialectul turcesc al Cumanilor, adecA
Inca de prin secolii XIII XIV, ceia ce
ne-ar explica adancal inrädAcinare in
graiul Vranilor §i al ciobanilor. In adevér,
la Cumani aceiall parte a qilei se
chiäma: echindg i echinda
(Kuun, Cod. Cumanicus, p. 80).
v. Chinclie. i.
Aehipitèse. v . .Apipdesc.
Acl, adv.; ici, ci, en ce moment. Acest
adverb se intrebuinteza in privinta locului
mai pqin, pOte, decat in acea a
timpului, fiind adesea sinonim cu a c urn.
Pann, Prov. II, 91 :
Munca pe om nici o data nu'l lasa a flamanzi,
Oànd cu firea 'nbarbatata nOptea o va face zi.
A§a dar d'aci 'nainte sa nu vdem lenevest..
Gr. Alexandrescu :
Vintul, umbra m6 'nsalã, cand crez a o vedea;
Luna aci s'arata, aci far se ascunde :
Abfa cate o data intunecul petrunde,
01
noril inainte'I se pun ca o perdea...
(A0eptar3a)
saii :
Aci se opresce, aci se maza,
Nimica nu'l face a se departa...
(Camele soldatnlui).
In constructiune cu d e §i p i n A,
romanul aci corespunde pe deplin spaniolului
i portugesului a q u i, care §i
el se aplicA mai mult la notiunea
timpului : de a qui adelante (d' aqui
em diante)=de aci inainte, dès ce moment";
hasta aqui (ate a qui)=pin'aci,
jusqu'a ce moment". In poema lul
Cid, v. 180, o EvreicA cerénd o blanA
in dar, eroul II respunde : d'a qui
sea mandada" =-- ti-o &Ai chiar de
a c u m".
In construqiune cu p e : pe aci=
par ici", aci est adverb de loc ; nu
insa §Pn idiotismul: cat p'aci=peut
s'en faut", de ex. : cat pe aci era sä
cacr (L. M. I, 543).
Notiunea timpului e tot atat de pronuntatA
in aci, precum este notiunea
locului in a i c e, ast-fel a ambii ace§ti
adverbi, etimologicesce apr6pe identid,
pot fi pu§i. intr'un fel de opostpne,
de ex. :
Porcului aci II daf bice
*i el se'ntOrce i zice :
Antert mö bAtea p'aic e...
(Pann, Prov. III, 36).