ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

7 A=VA 8
Cu o adeverath me1anco1i6, in Inima
mea e tristA" de Gr. Alexandrescu :
A! cat de mult amarit
Vilata o sä 'ml par'ä-!
Minuturile vdcuri o sit le socotesc;
A or-dill cli raclA
Noui lacrimi o s vacia,
Cand pe streine Ormurl strein o srt trAese !...
Durerea cea mai mare
Nu 'Ate sit omoare ;
P'a mea care-a 'ntrecut'o ? dar tot nu pociu
sit m or !
A! del mai tin() minte
Atatea juraminte,
Imi vei 'Astra tu, 'Ate, o urmA de arnor !
In exemplele de mai sus, a! cuprinde
o pArere de mil pentru ce-va care nu
trebula sti, se intample. Cu sensul de mirare
mal pronuntat, dar tot fatA cu un
ce superAcios :
Florica. I! cand a§ fi de capu men,
pre legea me, m'a§ face vivandierä.
Colivescu (viind pe portitA). Flo-
rico .. .
Florica. A! tot aid qt1 ?
Colivescu (oftand). Tot, tot, pAcatele
mele
(Alex., Florin si Florica, sc. IV).
Cu o superare impinsA la furiA :
VeveritA rridica pAharul i inchinand
gise : S6, trAesci intru multi ani
Maria ta ! sa stapanesci téra in pace,
si
milostivul Dumnelleil s te intArescA
in gandul ce al pus de a nu mai strica
pre boeri i a bAntui norodul .
N'apuca sa, sfir§éscA, cad buzduganul
Arma§ului lovindu'l drept in frunte,
ii obori la pAmint.
A I vol ocariti pre Domnul vo-
77
stru! striga acesta ."
(C. Negruzzi, Alexandru IApus.nOnul,
III)
Sensul fundamental al interjectiunil
a! este surprinderea. In exemplele
ce preced , surprinderea e intovArAlita
i chiar precumpanitrb de
desplAcer e. Se pote insa ca s'o
insotescA mi§carea opusA de pl Ace
r e :
Arvinte. Mai intalu sA ciocnim cateva
pahare !
Pepelea. SA ciocnirn, giupane!Noroc,
§i intru ces bun !
Arvinte. Amin. (bea) A !... bun II .."
(Alex., Arvinte i Pepelea, sc. X1).
In vorbire, fie-cArui sens i fie-cAril
adumbriri de sens corespunde o alta
intonatiune i o alt6, durata.
Interjectiunea de uimire a! nu tre
bue confundatA cu interjectiunea de_
durere ah! dupa cuin le confunda la_
tinesce editoril lui Plaut §i al lui Toren-tit
, de§i in manuscripte figurez6,
ambele exclamatiuni. Dinarchus cand
sArut6, pe Phronesium :
oh! hoc est mel melle dulci dulcius ! ...
ar fi mai corect de a citi :
a! hoc est mel .
A pune aci ah! in loc de a! este ca
si cand am face pe Arvinte, cand bea
§i '1 place vinul, sA Oca : ah!... bun
if
..." Intro a! §i ah ! fie latinesce san
romanesce, este o mare deosebire psicologica.
Ambele insA nu sint nici latine,
Mei romane in parte, ci comune
tuturor popOrelor. Cat pentru cea de
'ntaiii din ele, deschiderea gurel §i elirea
din gatlej a sonului a la vederea
unui lucru surpringetor este un fel de
gest vocal firesc al copilului §i al selbatecului.
v. Aa! Ah! Ahi! Aho!
Ama! Aos ! Au!
3 A pentru va, verb auxiliar la formarea
viitorului singular de a 3-a persónA.
E des in cantecele poporane, mai ales
cand forma intréga va ar cere doe si-
labe, de ex. se va..., imi va
. . . , 41