ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

11 -A 12
pentru singular el nu cunosc pe a, ajutandu-se
in locu'i cu are" i mai ales cu
este" : este fugitu", este venitu" :
Ed din cor nu'ml me despartu,
CA'n11 este venit barbatlu..."
(v. Petrescu, Mostre II, 70).
5*.A, partic. enclit. 0 vocald, emfatied,
care se acatd, : 1°. la dst, cest,
acest, 1, cel, acel, in casurile direct
oblic din ambele numere la mascu-
lin §i feminin : ast-a, Astui-a,
a§ti-a,
ast'-a, astei-a, aste-a, astor-a ...; 2°. la
un, alt, atat, cat, in casul oblic din
ambele numere i genuri : unui-a,
unei-a, unor-a ...; 3°. la mult, tot, amindoi,
in casul oblic plural masculin
0 feminin : multor-a, tuturor-a,
aminduror-a ; 4°. la nimene, in ambele
casuri ale singularului : nimene-a, nimenui-a;
50 la ordinalul masculin :
al doile-a, al treile-a, al patrule-a ;
6°. in fine, la mai multi adverbi : aici-a,
aieve-a, aldture-a, purure-a, acum-a,
atunci-a, pretutindene-a, asemene -a,
aimintere-a, apdere-a, aiuri-a, nicdill-a
etc.
In tOte aceste casuri emfaticul -a
este netonic, intärind cuvintul nil a
atrage accentul asuprd'§i. Altfel e in
a§a=alia din a0 0 In abia din abi,unde
nu e decat diftongirea vocalei scurte accentate
, fenomen fonetic cunoscut
limbilor neo-latine, 'far nu o particularitate
morfologicd proprid graiului roman.
De aceia vedem, de exemplu, cd
ascha lingd aschi existd 0 la
Reto-romani, pe cand nicdiri in Occi-
dinte nu gasim o paraleld pentru äst-a
linga Ast sati pentru atunci-a llng
atunci.
Tot astfel de o alta natura este initialul
a in aa, abia, atuncia, acesta,
acela etc., adecd generalmente sag prepositiunea
ad, sag ac din ecce on
eccum, sag vre-un alt ingredient ana-
log de asernenea romanic, pe care'l regasim
in dialectele neo-latine occidentale
: aquest , aquel , adunque, asi,
abes unde insd Inca o datd
nu ne intimpina nicdiri emfaticul -a,
una din trasurile cele mai caracteristice
ale graiului romanesc intre limbile
surori, nu primal in daco-romana,
dar §i'n macedo romana : atunci-a ,
aist-a, acest-a, aci-a , acel-a, aliur-a,
a doile-a, a treile-a etc., 0 chiar
in dialectul istrian, atat de putin
studiat i deja aprOpe disOrut : acmoce-a
linga acmoce, aiure-a lingil
aiure , anci-a lingd anci, cel-a linga
cel, cest-a lingd cest §i altele.
Ernfaticul -a este pe deplin un element
pronominal demonstrativ, , un
cuvint deictic" (deiktisches Wort) dupd
expresiunea lui Miklosich (Lautl. I, 5).
El jdcd, in limba romana, pe o scara
mult mai intins6, acelaI rol pe care'l
avusese in vechea attica lungul & in
otcaocr-i lingd arog, vorrov-i linga
1" 014 01 vv-i lingrt toiro, aLiS,
Letvoa-i, xetvlia-i, etc., cu acea deosebire
ca acesta din urma i§i atrage accentul,
pe cand cela-l'alt intdresce demonstratiunea
AA a sgudui tonul.
Chiar etimologicesce, romanul -a pare a
fi de aceiai origine cu vechiul grec -t,
cdci forma'i primitivd nu e -a, dar
-fa, care reapare in a i a=a-ia dela a
§i'n acei a=acea-ia dela acea, uncle
-i- nu este un adaus eufonic pentru
inldturarea hiatului din aa i aceaa,
fiind-cd romanesce hiatul in asemenea
casuri se inläturd nu prin ci prin
-u- sad -o-, ca in stea-u-a S. stea-o-a,
gi-o-a,
basma-u-a etc. Conservandu-se
dard In a-ia i 'n acea-ia, primitivul
-ia s'a redus pe aiurl la -a intocmai
dupd cum sa redus la -'a articlul nostru
feminin postpositiv din latinul ala, de
unde prin muiare trebuia sd fie 'ia,
nu 'a. 0 datd primit pentru emfaticul