ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

329 ADEVERESC 330
sigurare", pe earl mai ca nu le avea
adeverar e. Apol cu incetul acesta
din urrna a desparut apr6pe de tot, gonindu'l
cela-l'alt, care insa singur nu
ajunge. Limba romana trebui sa pastreze
amindoe formele, dupa cum pastreza
participiele lor : adev er at §i
acleverit, intre cari existh. o deosebire
atat 'de mare sub raportul logic, incat
se pOte (lice : cutare lucru o fi
adev el. at, dar nu e Inca adeverit=
peut-etre vrai, mais pas encore yerifle".
Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A. I.
R. II, 128) : macarca al omului suflet,
precum nemuritoriu sa fie, adeverit §i
adevarat iaste, insa adevarat
ca, dupa lume§tile de vei inbla pofte,
§i cu trupul i cu sufletul vei in veci
muri, precum adeverete in Pildele sale
Solomon..."
In acest pasagiu, adeverete insemna
Ifconfirme", adeverit confirm6", iar
adeveratvrai".
Adeverare este o simpla afirmatiune
a unei stan, pe (And adeverire
e nu numai atata, ci Inca acea afirrnatiune
controlata, adeca o adev er
are facuta a doua Ora.
10. adeveresc =adeverez.
La inceput, dupa ce se formase dubletul
etimologic adeverare adeverire,
ambele varianturi circulat mult
timp cu ace1ai inteles. Ap, la Coresi
participiul acleverit nu insemneza alt
ce-va decat adever a t. De exemplu :
Omiliar 1580 : Noul Testament
1648 :
Io. IV , 37 :
acesta amu cuvantil
iaste fide-
. . . aöasta
acela cuvant
Iaste adevar at,
veritit, ca altulit
laste de semana
ca altul Taste
cela ce samana
§i altulu laste de §i altul care se-
secera...
cera...
Latinesce : verbum veruna".
Coresi intrebuinteza une-ori ambele
forme pe aceiai pagina, fara nicI o
deosebire logica ; bung, Ora in Omil.
quatern. XII p. 1: derep-ce ca dereptate
graNte-se inpreuna cu toate
bunatatile, t adevertta inchinaciune
Iaste §i lu Dumnezeu cu podoaba, cumb
iaste cre§tinesca dereptate; mai mare
Iaste §i mai pre susa mai vratos de
elinesca §1 de jidovesca ; ca elinesca
amu dereptate trupesca la §i ratacita,
Iara iudeiasca adevarata arnu, insa
si
easta e trupesca..."
Tot cu sensul de adeverat:
Coresi, Omil. 1580, quatern. III p.
13 : postula adeveritic Taste nu numai
sa topinot trupult, ce de ce maincamt
noi sã inpartirna i altora sa manaince..."
Ibid. quatern. VI p. 15 : pentru acela
fece Hs. a§a, ca sa ne arate §i
noao cale naltimei §.1 a paceei cela adeverita.
.."
Ib. quat. IX p. 11: bucurie fece
ucenicilor §i intari pre ei spre credinta
cela adeverita..."
Ib. quat. XI p. 16 : inchinatorii cola
adeveripii inchinase parintelui nu cu
trupula, ce cu duhula, ce se zice nu
cu trupesca jratva, ce cu sufletesoa..."
Acelai participit adeverit functionand
ca adverbul adever at :
Coresi, Omil. quat. XI p. 16 : carei
credii intru elti, ce se zice carei santa
ai besereciei, noao arata ca adeveritic
cinstesca pre Dumnezeil..."
Mai .pe d'asupra, din participiul adeverit,
Coresi, Omil. quat. XII p. 14,
formeza prin sufixul -u r a substantivul
feminin adeveritura cu sensul
de adever: §i la lumina sa dereptati
ceia ce-au orbitt, spre lucrurele
cele bunele §i spre adev eritur a
§i spre cre§tinatate..."
20. adeveresc = confirmer, verifier".
Act muntenesc din 1622 (A. I. R.