ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

1085 AMIND of 1086
"Arafat, -6; part. passé d' a min
pris comme adjectif : 1°. tardif; 2°. retardé,
ajourne.
Codicele Voronetian circa 1550 (Mss.
in Acad. Rom.) :
Jacob. I, 19 :
amdnatu a grai
§i amanatu intru
mAnie
tardus
ad loquendum et
tardus ad iram
...
unde in Noul Testament din 1648 :
pestit a gr5i, pestit spre manie
...", iar in Biblia lui erban-voda
.din 1688: tarziu a gräi, zabavn
i c spre manie "
Dictionarul Mss. Brinaten circa 1670
(Col. 1. Tr. 1883 p. 402) pune cu ace-
14: sens : A men6cs o s. Tardus",
lar participiul trecut din am in numai
ca adverb: A mena t. Tarde. Sero".
In adever, sensul cel mai potrivit pentru
tardif" este a min aci
o s §i amin
t o r, iar aminat ca adjectiv se
lea Mai mult in sens de retardé, ajourne"
: un lucru aminat, nu trebui
aminat pe maine etc.
v. Amin. 2. Aminat.
"Arafat, adv.; part. passé d' a min
pris comme adverbe : tard, tardivement.
Codicele Voronetian circa 1550 (Mss.
in Acad. Rom.) :
Act. Ap. Inca,
14: nu amdnatu
elu mai sufla protivnicu
vantu...
I ... non post
mult um autem
misit se ventus
typhonicus
unde in Noul Testament din 1648 :
nu preste multa vrenie", iar in Biblia
luI erban-voda din 1688 : nu
dupa multa vréme".
Banatenesce, aminat = tn,rqi ii,
mai aminat =mai targiti, de ex.:
a doua ser a. set]. chiar §i m i I amanat..."
(L. Iancu, c. Visagu).
A Pann, II, 64 :
Unul tot-d'a-una nevasta 'st certa,
0 Mcea lenOsa i If imputa,
Mel nu gasIa sOra gata de cinat,
ei ii punea masa cat de aminat...
v. Amin.'.Aminat.
Amfacths, -6E36, adj.; tardif. v.
minat.
Arafathr, -Ore, adj. et subst. ; tardif,
ajournant.v. 1. Aminat.
A-minecate (cr), adv. ; de grand matin.
Derivat din min ec se lever de
grand matin". 0 forma de tot poporana.
Cand se scóla omul inainte de revörsatul
zorilor, ice ca s'a sculat d e-
-aminecatele..." (G. Popovici, Nemt, c.
Sili§tea).
Ciobanii, ca gi sateni, im-
partesc nOptea in : de-cu-sérà, la miequl-noptii,
dupa miequl-noptri, aprOpe
de iu i revarsatul-zorilor
saü d e-ametnecate . . ." (I. Chiric6, Tutova,
c. Carjeónii).
v. Minec.
Arnind64, -66, pron. et adj. ; les
deux, tous les deux, toutes les deux.
0 compositiune latina din ambo
d u o , trecuta in tete limbile romanice,
in unele dialecte italiene chiar cu perderea
lui -b- : am end u a, a m e ndue,
amenduni, amen duoi
(Cihac), cela ce dovedesce a exista
deja in latinitatea rustica.
In flexiune, amindol urméza, ca t o t
aminduror ca tuturor, sail cu
emfaticul -a (v. 5.A) : amindurora
!.A-
=
tuturora; §i cere dupa sine un
substantiv articulat : amindoi can', aminduror
cailor=t o t I caii, tut ur or
cailor.
Sinonim cu imbi saü imbe (=lat.
ambo).