ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

999
Cu romanul amar de mine !" deja
Diez (Wtb. 2. I 18) alaturase cu drept
cuvint pe portugesul a mar o de
m il" Se mai adaugam ca si'n Sicilia:
amaru ad iddu!" literalmente
amar la el !" are acelall sens (Pitre,
Arch. delle trad. popol. I, 519). De asemenea
amaru mia! = misero
me !" (Traina). In tOta Italia sudica
am ar u §i maru insemnéza misero",
de unde apoi sub forma poieo
a trecut i 'n dialectul neo-grec de
Bova (Pellegrini).
v. 2.Amar. Amaresc.
5'Amaz (attlt.'), subst. masc. invar. ;
grand nombre, grande quantite, foison.
Ne intimpina numal in idiotismul, comun
tuturor Romanilor din Dacia lui
Traian : a t a t ' amar d e...", cand e
vorba de ce-va f6rte mult.
In Ardel :
Basmul Indaritnicul" (Tribuna din
Sibiiu, 1885 p. 606) : nu scieaü cui
va remane at at a amar d e avutia
§i. pentru cine sad
trudit o vieta in-
tréga..."
Basmul Lumea proOilor" (ibid. 1886
p. 1098) : la nol reü te vel odihni,
atata amar d e gongute avem de ne
rod i urechile..."
In Moldova :
Costachi Negruzzi , ScrisOrea VIII :
cAnd cine-va atat' amar d e vreme
n'a mancat decat pui, pare-mi se ca
are dreptate a fi satul de ei... "
I. CrOnga, Stan Patitul (Cony. lit.
1877 p. 26) : crecli tu ca vom puté
noi singuri secera i stringe at ata
amar d e ?"
In Muntenia :
Jipescu , Opincaru p. 11 : de n'o
contina starea d mi§ehi supt care
se sbate opincaru d'atat' amar de
vreme, nu mirOse bine.. ."
27A ta ta amar d e" n'are a face in-
AMARADIA
tru nemic cu amaraciune", ci numal
cu un mare numer saü o mar e
catime de ce-va; este dara atata m a r
de", cu perderea vocalei finale ca in
abur = abure" , afar' = afara" etc.
Sub raportul timpului , atata m a r
de" este in opositiune cu o mica
de cias" = une m inut e".
1000
Iniialul
a- in atata amar" nu e protetic ca
la Macedo-rornani in: a m a r e=mare",
ci se datoreza propaginatiunii din atata".
Alexandri , 0 primblare la muntj,
pune la plural : Nevasta'mi era cea
mai frum6st femee dela munte ; pare
ca o ved inca dupa a t ti a amart
d e a ni", unde insa nu este decat un
cas de atraqiune sintactica.
v. Mar. 2.Mare.
'Amax, n. pr. pers. m. v. Amarescu.
1'Amar, n. pr. loc. m.; nom de certaines
localites en Valachie. Despre un
riulet cu acest nume vorbesce Dumitru
Dudescul la 1638 (Arch. Stat., Mrea
Caldaru§ani No. 1) : sa se tie
cum I-am vandut o jumatate de sat
ce se chema HamMe§tii dela Amarul
ot sudstvo Sac, dein canpu §i. dein
apa ce se chéma Amarul..."
v. Amara.
Amara, n. pr. loc. f.; nom de certaMes
localités en Valachie. Frunqescu
indica vr'o doe sate numite A mar,
apoi o balta Amara i Sloboqia-
Amara. TOte acestea insemnéza literalmente
L'amere".
v. "Amar.-7.Amar.
l'Amaradia, n. pr. loc. f.; une rivière
dans la Petite-Valachie. Amaradie, ria
ce isvoresce din muntii judetului Gorj,
percurge parte din judetul Dolj, pri-