ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

161 ACEST 162
Acèst, Etedstá (plur. acegti, aceste),
pron. demonstr.; ce, cet (cette). Aran
ce-va mai apropiat, in opositiune cu
a c el pen tru lucruri mai departate,
fie apropiarea saü departarea reale, fie
ele numai in cugetarea vorbitorului.
Ca si corespunOtorul a c e 1, acest
trebui pus tot-d'a-una de'naintea unui
subs tantiv saü adjectiv,, nu singur
sat la urma, caci altfel spiritul limbel
romane cere pe emfaticul acesta,
corelativ emfaticului ac el a. E neromanesce
a dice : omul acest" sat
Omenii acqti" in loc de : acest a,
aces tila.
Tocmai de aci vine in grain patina
circulatiune a lui acest in alaturare cu
acest a; si chiar atunci cand trebui
sä se intrebuinteze, mai adesea il inlocuesc
forme mai scurte : a s t, a s t,
i s t. In expresiuni ca: asta data, a st
nOpte, as t t vera, i altele, poporul ni ci
o data nu va intrebuirrta pe acestei; ba
pina §i pe ast A o mai reduce une-
off la : a s' nópte etc.
Poetul se póte folosi cu intentinne
de multirnea formelor, ca un mijloc de
varietate :
A at glas, acestd cdmpie,
NOptea care m6 'nvalea,
Gandiri de melancolie
In inima 'mf inviea...
(Gr Alexandrescu).
Poporul, cand nu scie care anume din
cele multe forme e mai potrivita, o face
§i el tot a§a, de§i fara intentiune ;
de ex. intr' un act moldovenesc din
1612 (A. I. R. I, 71) : ...cum §tiu ei
toti a e§ti omene cu sufletele lor,
ca dinnaintè lor s'au facut acdstet tocmala
si acesta, scrisore, i boul mi l'au
bi6uluit aceigti omene buni..."
In macedo-romana acest nu existä,
ci numal a i s t. Il are insa istriano-
.rornana : acest, plur. acesti, se. qice §i
simplu c est, is t; in tOte aceste,
22,083
prin o esceptiune singulara, c se pronunta
cu un sunet ce e un mijloc intre
ce i 1" (I. Maiorescu, Itin. 83).
Afara de forme de mai sus, graiul
poporan mai poseda Inca alto varianturf
Ca: cest, ahast, aist etc.,
clespre cari a se vede la locurile lor.
In vechile texturi apare din cand in
cand forma organica intrega: acestu.
Asa in Codicele Voronetian circa
1550 (Mss. in Acad. Rom.), P. 51 :
Act.
XXIII ,
Apost.
17 : i
... ait : Adolescentem
hunc
dzise : du acestu perduc ad tribugiure
la miia§ul, num, habet enim
ca care- ce ' i va aliquid indicare
se' i spue lui; elu
'1 luo si'l duse
la miiasul; de-ailli.
Et ille quidem
assurnens eum ,
duxit ad tribucii
dzise : Pavelu rmm, et ait: Vinefuglul
chiema
-me de me ruga
se aducu acestu
tus Paulus rogavit
me hunc a-
dolescentem perginre...
ducere...
Ib. XXIV, 5 : . invenimus
aflamu acestu h u n c. hominem
barbatu pierdza- pestiferum...
toriu...
un
Dar pina secolul trecut se mai
rostia inca, une-ori trisilabic : acestu.
De exemplu intr'un act moldovenesc
din 1703 (A. I. R. III, 268): eu Ursul
Murgulet parcalabul scriu §i marturisasc
cu acestu adevaratu zapis al
mieu..."
Se pare ca anume la acusativ trisilabismul
reusise a se mantine mai mult
timp, dupa ce perise la nominativ.
Casurile oblice sint : acestui, acestet
sail acegta la singular ; acestor la plural.
Dupa femininul aceste sat acegtii
numele ce'i urmeza se pune generalmente
in casul oblic nedeterminat:
acestei femei (nu: femee), acegtii ease
6