ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

605 606
S. F. Marian, Descantece, p. 150 :
Omenii bolnavl de lungOre, pierilendu'§i
de regula consciinta, fantaséza.
Atunci poporul (lice ca : buigues c,
aiuréz sail vorbesc intr'afurea".
Macedo-romanesce : a batte 'n alllurea
insemneza a vorbi cam ca un
nebun, sag a vorbi vercli §i uscate
fr sa iea sama la ce vorbesce" (Dr.
Obedenaru, Dict. Mss. in Acad. Born.
I, 9).
d) Intr ' durea" se pOte intrebuinta
de tot adverbialmente : ca un nebun,
ca un smintit, ca un capiti" (Costinescu).
IV°. Filiqiuni etimologice.
Al nostru ewe n'are a face cu francesul
ailleurs = lat. aliorsum, nici
cu italianul altrove =lat. aliter-ubi,
dar nici cu vechiul spaniol alubre
=lat. aliubi (Diez, Cihac), §i cu atat
mai putin se p6te trage din latinul
alio (Miklosich), din care s'ar fi nascut
la noi aire", nici. o data catre
aire. Toti recunosc c finalul -re
este o simpla amplificatiune adverbiala,
intocmai ca in puru-re", aimint-re",
17 asijde-re", ainde-re" etc. Reman dara
tulpinele afa- §i. ai- asta din urma
cea organica, care singura ne intimpina
in compusul n i c Prototipul romanesc
arc, cu predispositiune de a
trece in aft-, nu 'Ate corespunde decat
latinului alibi, cu tonicul linga, o
labiala. In afkre] din anb ,13- devine
-it din punct in punct ca in romanul
, per " din latinul sibito".
v. Aincle. Aimintre. Aure74.
Afurez. Altunde. Nicaire.
Aiarea, airea 1
.Marele, airele I V. Ature.
Alarelea, airelea
Ai.urél& (plur. alureli), s. f.; divaga-
tion. Sinonim cu aiurare sat a I urire,
dar indicand o stare mai trecOtOre,
nu o actiune prelungita.
De la Vrancea (B. tefanescu), Sultanica
p. 131, in descrierea unel case de
joc: Mivarile manilor, repeli §i neprevNute,
carl aci Se resculat in sus,
aci së trintiad cu zgomot pe masa
verde ; aiure'la planurilor ascunse, carl
re'sariat.i la ivéla numai prin ni§te crimpee
de gindiri neintelese ; tOte acestea
aveat ce-va din infati§area unui spital
de bolnavi, a caror mint e e dusa
-pe lumea cea-Palta..."
In gralul figurat al pungalilor : afu-
re'la=s o m n " (Baronzi, Limba p. 150).
Alurit.
v. Aiure. A1urez.
.Alurèse (aiurire, caurit).v. AVarez.
Alurèz (Ourat, alurare), vb. ; divaguer,
extravaguer, delirer. Exprima
acela§1 notiune cu idiotismul : v o rbesc
intr'alurea.
Costache Negruzzi, Scris6rea VIII :
Vecine I curmai pre povesta§; imi
pare ca cRure.d. De unde dracu al gasit
olltésca adunare la Agrigenta?..."
Basmul Tinerete fara batranete "
(Ispirescu, Legende p. 9): LOcuitorii
ridea de dinsul, ca de unul ce alureza
sat viseza de§tept..."
Se intrebuinteza §.1 dupa, a patra
conjugatinne : a iuri r e.
A. Odobescu, DOmna Chiajna p. 108:
tu, care m'ai calauzit prin potecl
spinOse, pe sloiuri de ghiata, cand cu
sfintali icOna in brate am colindat,
aiurind, plalurile §i campiile "
Circuleza insa mai cu senaä ca participid
treeut adjectivat : aiuri t.
v. Arttre.Aurit.
Alurire. v.
Alurez.
A1urit,-6.; part. passé d' aiuresc
pris comme adjectif: extravaguant.