ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

435 AFIN 436
Alin sat afin, s. m.; 1° t. de Botan.:
airelle, Vaccinium Myrtillus; 2° t. de
Mythol. populaire : nom d'un héros qui
se sacrifie par amitiO.
Tufa nurnita afin infloresce i ro-
desce intre lunile Main 0 Iuniii pe tOte
plalurile Romaniei, scotend mid brobOne
albastre and in negru, fOrte gustOse
i call se chiama a fi n e.
Dr. Brandza, Prodrom p. 336 : Afin,
prin locurile stancOse §i. umede din
padurile montane 0 subalpine i prin
palunile petrOse din regiunea alpina".
Jipescu, Opincaru, 92 : [pe ierba
muntelui Garnaliiea] faceam singur in
rnijlocu frungilor, a stancilor, a fragilor
§'a afinilor, o prescurtare launtrica
de tete cate'ml vini 'n minte..."
Cuvintul e comun tuturor Romanibor.
In macedo-romana, a§a cum se vorbesce
pe la CriNova, afin se chiamä
afinchiu, afina afinche (M. Iutza),
cu un sufix deminutival, dupa cum §i
la fraga" se acata acolo un sufix deminutival
: afrandza".
Un tufar de afini se clice afinariu
(P. Oltenu, Transilv., Hateg) sail afin
i § (A. Bunea, Fagara§, c. Vaidarecea)
ori a f in e t (R. Simu, Sibiiu, c. Orlat).
Une-ori se pronunta : afen, a fe n a,
afen4.
Dar de unde vine cuvintul ?
Romanii poseda in doe varianturi
legenda eroului care merge cu amicia
pina a se preface de buna voe intr'un
stan de pal% : un variant banaten publicat
de fratil Schott sub titlul de
Vili§ Vitezul" (Wal. Marchen, Stuttg.
1845 No. 11) 0 un variant cules in
Muntenia de reposatul Filimon sub numele
de Omni de petra" (I. Ionescu,
Teranul roman 1862, No. 34). Legende
analoge aü fost studiate de Hahn
(Griech. Marchen, Leipz. 1864, No. 29):
una nee-greca, una neapolitana, una germana,
afara de Ore-cari asemenari indice.
Omul de petit" se incepe apa :
A fost o data un imperat §i o im-
11
peratesa, amindoi tineri §i frumo§1,
dar nu faceat copii. inteo qi veni la
imperatul un Arap buzat pie 6ise : Sa
traesci, luminate imperate! Am auqit
ca imperatesa nu face copii, §i am
adus buruieni, pe care cum le-o be, remane
grea. Imperatul lua buruenile dela
Arap i porunci sa-I dea cal imp&
ratesc §i un rand de haine de aur ce-ti
lua vederile de frurnusete, apoi chema
pe imperatesa §i-i dete buruenile sa le
fern i sa le bea. Imperatesa chema
pe bucataresa 0-i dete buruenile sa le
ferba, fara sa-1 spue de ce treba sint.
Bucataresa nesciind puterea lor, gusta
dintr'insele i apoi le duse imperätesei
sa le bea. Nu trecu mult timp la mijloc,
§i remase grea imperatesa. Rra
cand veni vremea, nascura arnindoe
cate un coconal , mai frumos decat
tot ce este frumos pe lumea acesta, pi
le puse nume : unuia D a fi n §i altuia
Afin..."
Basmul intreg amintesce intr'un mod
surprincretor mitul elenico-fenician al
Dioscurilor, eel doi fraV gemeni, unul
de vita mai stralucita decat cela-l'alt,
sacrificandu-se necontenit unul pentru
altul. De o earn data insa ne interesa
numai elementul onomastic: D a fi n pi
Afin. Aci nu e o simpla paronomasa
fonetica, ca la Arabi intre Abel" §i.
Kabel" (Avel §i Cain) salt in Biblia
intro Gog" i Magog" (cf. Farrar,
Language and languages, Lond. 1b78
p. 227), ci este o ingeniOsa intrebuintare
logica a doe forme ale unuia pi
aceluia0 cuvint, ajunse a insemna doe
lucruri forte inrudite : da fin laurier"
afin myrte". Laurul i mirtul se
bucuraii la vechii Romani de o egala
consideratiuue mai pre sus de tOte
cele-l'alte plante : duabus coronis utebatur,
1 a ur ea et m yr tea" (Plin. H.