ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

1025 AMARIT 1026
AraltrèseI, n. pr. loc. plur. m. ; certaines
villages dans la PetiteValachie.
Sate infiintate de cftte un Amar saü
AmAresc u. Frungescu (Dict. top.
7) indicA Amaresci in Dolj, in Valcea
Romanati, niciri ins earn, din
Oltenia.
v. Amarescu.
Amitreta,, s. f. ; amertume. In dialectul
daco-roman nu se intrebuiqdza,
desi este indicat la Cihac (I, 11), ci
numai la Macedo-romani. Lat. a m a -
rities.
v. 'Ameire7c1.
Amárift, S. f. ; amertume. Sinonim
cu anin.r 615, , amn,rAclune §i
cele-lalte derivate substantivale din am
a r , care insA ni se pare a fi fäurit
numai pentru rima de catra Alexandri,
Cetatea Nèrntului, act II sc. 1 :
Fruncia verde de salcie 1
Am *tut in grea robie,
tot Wang cu amdrie
Dupa scumpá mea mo§ie...
Nu e tocmai nernerit.
v. 2.Amar. --id.
Amfirime (plur. amariml), S. f. ; amertume.
Sinonim cu amär ciun e,
amArire, amArélä, amArAtur
etc., dar cu o nuantä de mult am ar
grA m
Cantemir, Ist. Ieroglif. (Mss. in Acad.
Rom. p. 149) : a viclesugului sAminte
vara s4 sam6mA dulci i lama rásar
amar6., a cArora poamA intälu indulcesc,
apoi cu nesufferia amarime otravesc..."
v. Amaraciune.ime.
Amiirire (pl. amarin), s. f.; action
de rendre amer, amertume" (Cihac).
v. Amaresc.
22,083.
"Amärit, -it, adj. ; part. passé d ' a -
mAr es c pris adjectivement : rendu
amer; mais surtout au figure : 1°.
afflige, vexé, irrité; 2°. faible, indolent,
vaurien. In primul dln cele doe sensuri
figurate, se (lice ca un fel de superlativ
cAtrAnit i amarit" (Ispirescu,
Legende,' 26), cand este eineva
superat la culme. In al doilea sens,
care s'a desvoltat din cel de'ntaiu ca si
frantusesce in t riste personnage",
cuvintul circulézn, mai mult in ocari.
Varlam, 1643, I pref. : toate faptele
ceriului si a p6inantului inbla si
margii toate care's la sorocul si la
marginia sa la care intelephne cia vanica
le-au facut, si nice putin nu smentescii
nice gresescii saInnul sau ; numai
sanguit arnärtuli omti departe
ramAine..."
Psaltirea cheiana circa 1550 (Mss.
in Acad. Rom.) p. XXXVII, 9 :
amarit fulu, afflictus
plecaiu-me foar - sum et humilia-
te... tus sum usque
nimis...;
tot asa la Coresi , 1577, iar la Silvestru
i la Dosofteiu :
1651 :
slnitu's
1680 :
rautat
§i
zdro bit foarte... fuiu i smerilupAna
foarte...
apoi la Arsenie din Bisericani si'n Biblia
lui erban-vodA :
1650 : 1688 :
dosa.ditfuiu... chinuiiu-
-mA...
Fragment omiletic din sec. XVII
(Cod. Mss. miscell. al Bis. S. Nicolae
din Brasov, p. 265) : si asa muincindu-se
ameiratulii, Inca si cu alte mii
de réle chinuiia-se pära'sii lepada, c u
amar ti i hitlënulti i rau sufletulii
sn,u i asa muri..."
33