ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

321 ADE VERESC 328
Cum, de Cand est1 tu armas,
N'al venit l'al meil locas?..
Ibid. I, 72 :
Spune'mi mie-adeviirat,
Ce bel pAhar neurat?
*ezi la masa% ne'nbiat ?
Ib. I, 94 :
Radule,
BArbatule !
Spune'ml mieadeverat,
De ce esti tu blAstemat?..
Ib. I, 140 :
Spune'mi mie-adevdrat,
Ore cum de te-al lasat
Turcilor
Femeilor
De pe tine te-aii legat ?
Jarnik-Barsanu, Transilv. 403 :
Spune'ml, mândrA,-adearat,
De cand badiu te-a läsat,
Tu cu cat,I te-al s'arutat ?..
V. 3*Adcar.Adeveresc.Adeverit.
Adevbrgrate (plur. adeardtdri), s. f.;
verite. Sinonim cu adevar a, a d ev
6r, adevericiune. N'are a face
d'a-dreptul cu latinul veritatem", ci
este de formatiune romanesca din participiul
adevörat" saü chlar din adev6r"
prin acatarea analogica a finalului
ca in : bunatate, dreptate etc.
Dosofteiu, 1680,ps. 24 : toate caile
Domnului rnila's §i adevardtate...", unde
la Silvestru, 1651 : mila santti §i adevar
" , 'far la Coresi , 1577 :
)7mita i dedevarti..."
Alte exemple din Psaltirea slavoromana
a lui Dosofteiu :
F. 27 a: povã- deduc me
Valte-ma la ade- in veritatem
värdtat6 ta... tuam...
F. 33 b : ras- . redemisti
cumOrali - ma , me, Domine Deus
Doamne Dumna- veritatis...
dzaul adevardtdgi...
F. 35 a : iubit
pre Domnul, tot
cuvio§ii lui, ca adevdreitq
arca.
Domnul...
F. 12 a: Doamne,
in ceriu mila
ta, i adevardtate
ta pana la nuori...
F. 88 a: in vase
de psalom adevdrdtate"
ta.. .
F. 108 a : ca
mila iadevdratate
iubia§te Dom-
.
diligite Dominum
, omnes
sancti ejus, quoniamveritat
e s requirit Dominus...
... Domino, in
coelo misericordia
tua, et v e r it
a s tua usque
ad nubes...
... in vase psalmi
v eri tat e m
tuam...
quia misericordiam
et v e r
t at em diligit
Dominus...
In acelV psalm LXXXIV, adeardtate
i adevör figureza cu ace1a§1
sons :
F. 109 a: mila misericordia
§i adevarul sa et veritas octalnira,
direpta- currerunt, justitia
i pacia sa tia et pax osculasArutara
; adeva- tae sunt ; verirdtatia
din pa- t a s de terra orta
manta au rasa- est...
nit.
v. '.Adear.Adevericiune.
Adeverèse (adeverit, adeverire), vb. ;
I. affirmer; constater, 2° confirm er,
verifier, 3°. assurer, promettre solennellement.
Deja in graiul vechiu, din
organicul a dev örare (=lat. adverare
= ital. avverare = franc. avérer
etc.) se formase, prin trecere in a patra
conjugatiune , dubletul adeverire ,
ambele varianturi circuland in acelali
timp. Ca mai tot-d'a-una in asemeni
casuri, n'a intarcliat a se produce o
dissociatiune de idol, forma cea noua
adeverire incepend a exprime unele
nuante straine formei celei vechi, §i
anume pe acelea de. intarire" §i a