ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

9 10
va etc., acolo unde metrul permite numai
una : s'a..., n-a...
Balada Cod rénul :
Pe CodrOnul nu'l erta,
CA' el capul ti-a miinca
Si foc tirgului ti'-a da
ii pe DOrnna ti-a fura...
Balada Inelul §i naframa :
Aurul cand s'a topi,
SA soil, frate, (AM muri
Balada Miorita :
Flueras de os,
Mult clice dul'os !
Flueras de soc,
Milt clic() cu foc !
Vintul când a bate,
Prin ele-a resbate
Intr'o comedia de Alexandri, o voróva
intre doi terani :
Gheorghe. Ii privighetor mai, ii
sub-prefect d nu Rasvratescu! ... are
putere, frate.
Yeverita. Las', cumatri , ca de-al
de Rasvratescu se schimba pe tote lunile.
Ca maul a vini altu §i ne-a (lice
alte pove§ti... "
In conjugatiunea romana existand
un viitor propria gis saü afirmativ
§i un viitor dubitativ cu functiunea
de presinte optativ, la cei vqchi ne
intimpina une-ori o frumOsa diferentiare
de sens intre a §i va :
Neculce, Cron. II, 310 : de a hi a§a,
ea da sama ml Dumnezeil ..."
In acest pasagiu, a este dubitativ,
va e afirmativ.
Cu sens dubitativ e §i. mai obicinuita
in popor contractiunea lui va in o:
/) daca n'o putd, n'o veni, §i s' o alege
cu atat" (L. M.), prin care auxiliarul
v o ir e se confunda foneticesce cu auxiliarul
a v er e la preteritul de a treia
persOna : o facut" pentru a facut".
V. 0. Ail. VOW.
A=At
4.A, verb auxiliar la formarea preteritului
compus singular de a 3-a persOna
: a venit, a fugit" (L. M.) in
opositiune cu pluralul a II venit, a IA
fugit".
Forma literara moderna , deja forte
inradacinath i destul de nemerita, dar
care e aprOpe necunoscuta poporului
§i. yechilor texturY, unde ne intimpina
,,ati venit, aü fugit" sati venit-a
fugit-a to la singular gi la plural de o
potriva.
In p5rtile Terei-Romanesci pe undo
se aude in graiu a in loc de a ii, el se
intrebuintdza §i. la plural, de ex.: as-
noapte a intrat luchi 'n zavada
mancat v'o trei di..." (T. Theodorescu,
Ialomita, c. LupVnu).
Tot a§a in dialectul istriano-roman
se clice a venit, a fugit", dar nici
acolo nu se face deosebire intro ambele
numere, ci a se aplica la plural
ca §i la singular : o von, fqt'a trei
frat, doi orb i ur n'a vöjut..." (Miklosich,
Rum. Untersuch. I, 78).
Am spus a diferentiarea a venit
el a ti venit ei", admisa in limba
actuala literara, e frumOsa §i. va remane
; dar vre-o ratiune etimologica ea
nu are. Din latinul singular habet, poporan
avet, s'a nascut romanul a ii =
av[et], i tot a ii = av[ent] trebula
sa
se nasca din pluralul latin habent.
In scurt, a ii la singular, ca §i. la plural,
este unica forma romana organica.
Tocindu-se finalul it' in gralu, s'a tocit
de o potriva la ambele numere. Daca
n'ar fi at la singular, poporul n'ar puté
sa alba forma contrasa o, forte respandita
: el o venit, o fugit", cad monosilaba
a nu scade la o decat prin
contact cu o consóna saü o vocala, labiala.
v. A. O.
Macedo-romanii, in adevör, intrebuinteza
pe a ti numai la plural; insä nici
n,
s'a