ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

5 At 6
ninta turca. Mal avuti in acésta privinta
nu sint nici Bulgarii. La Romani,
din contra, luandu-se ambele dialecte,
cel daco-roman i cel macedo-roman,
litera A ocupa materialmente a clecea
parte din intregul vocabular. Proportiunea
cresce §i mai mult in vorbire,
ccl cuvintele earl se incep cu a, precum
i monosilaba a cn feluritele ei
intelesuri, sint dintre cele mai intrebuintate.
Un frumos pasagiu din Cantemir ,
Chron. II, 65 :
)2Arad-se greutaté acqtii istorii :
Marturisim §i, nu fara patina tan-
guialg, ne cutremuram de mare si de
ne purtat greuinta care asuprd-ne vine,
eici marl stand in mijlocul drumului ca
neclatite stati, i multe i impletecite
impiedecaturi innainte pmilor ni se aruncci,
carile §.1 pmii innainte a-I muta ne
opresc, i dale chronicului nostru slobod
a alerga tare astupd, §i ca troénii ometilor,
de vifor §i viscol in toate partile
spulberati" i aruncap, cararile cele mai
de nainte de alpi calcate atdta le acoper
i le ascund, cat nu fara, mare frica
priinejdia ni este, ca flu cumva parte
rancind i cal-are pe care a merge am
apucat pierzend, cursul istoriei noastre
in addnei vartopi. §i neumblati codri,
de povata lipsit, sa cada, §i ace" la doritul
popas i odihna sa nu putem
agiunge..."
Sint 135 cuvinte, din cari 19 cu a ,
adeca
Un teran din Prahova (VMenii-demunte)
vorbesce :
Ilin-ca ne cunomtem dla p'ella d'atdfia
ai de qile, am tot dat sä me riped
pin' la dumneata acasd ; ca n'am
strigat tare, cä mi-e glasu necados
§i secativ, ca s'auyi d'aci din di
Bucurqti togm'acolo la 'nfundatura de
munte ce-aveam sa'ti iNir; i hindaa
nu me learn, nici timpu, nici pasu-
rili, nici ali treburi s yhia Yeti p'acolo,
d'aiaLtI scrisel mai bine carte rumaneascri..."
(Jipescu, Opincaru, p. 19)
La 79 cuvinte, 15 cu a, adecn, ce-va
ca 1/5.
In termen de mijloc, se póte (lice ca
in limba romana dupa ambele dialecte
a §eptea parte din cuviutele in circulatiune
se incep cu a.
La Macedo-romani in specia, gramadirea
vorbelor cu a- merge adesea
pina la urit. Buna-óra, pentru a ne spune
ctt Oricele sari in sus i 'n jos pina
ce intr'o saritura ajunse la arborele, un
basin dela Crupva dice
: §Oriclu ar-
sdri aricp de arupdzénd §i cu putin
arstrisdrmintu ajunse sum arburle. . ."
(V. Petrescu, Mostre, II p. 3).
Deja vechii Romani, din punctul de
vedere estetic, erg' superati pe marea
respandire a initialului a, pe care Cicerone
il ilumesce óre-unde littera insuavissima".
Scriitorii latini, prin maiestria
stilului, i§i dedeau ostenela de a
inlatura acest neajuns. In gralul poporului
roman, ca o reactiune instinctiva
contra monotoniel, in parte cu.noscuth
Neo-latinilor din Occidinte §i
chiar altor familie linguistice, consonele
h i d se anina la initialul a fa-
rA
nici un rnotiv etimologic. Aa, pe
de o parte se aude : harbore, harc,
hariciu , harmasar etc., mai cu preferinta
acolo unde dupa a urméza
r; pe de alta, generalmente numai in
cantece : dalb, daleü, dalt, dap, davut.
. .
v. H. D. Ea. Oa.
2.A1 interj. Unul din sensurile sale
apare destul de bine in versul fabulistului
Donici :
Al ce nAcaz, ce osindire I
Asupra ganscelor ce crud& prigonire!..
(Ganscile)
I.