ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

437 AFIN 438
N. XV, 29). Ambil eraii de o potriva
sacri (Dierbach, Flora mythol. p. 63).
Ambil se mentionéza mereb impreuna :
cum floribus lauri et mirtae" (Du
Cange, v. Mirta). Este o reminiscinta
clasica la Corneille :
Votre epoux a, son myrte ajoute ce
laurier...
Nu vom urmari pe Max Muller (Selected
Essays, 1881, I, 396) in ingeniOsa
identificare a grecului ddyn
(-6 c'exv77) cu sanscritul vedic ahana(---a-
ghana)", de unde ar resulta posibilitatea
chiar la Elini a unui dublet 4orri.
Filologia romanica rare-ori are nevoe
de a se urea sus tocmai pina la epoca
ario-europea. In generalitatea casurilor,
cheia problemelor se afla cu mult mai
apr6pe i e cu mult mai sigura.
Romanul d a fi n, trecut sub acësta
forma la Serbi 0. la Bulgari, nu vine
din neo-greca, ci din vechiul grec dd991)71
prin intermediul anume al latinintil
vulgare, care adausese pe caracteristicul
-i-. In inscriptiuni latine ne intimpina
: Daphine, Daphino , Daphinidis ,
Dafine (Corssen, Ausspr. 2, II, 264, 609).
Acest probeza intr'un mod irresistibil
latinismul dafinului la Romani,
dela earl cuvintul a colindat apoi la
popOre invecinate, Ian nici decum viceversa
(Cihac, II, 653). Din daf in, chiar
pe tarimul latin rustic, cata sa se fi
nascut afin ca nume al mirtului" prin
etimologia poporana dela a f f ini s",
vulgar a f fi n u s" (Du Cange), ambele
plante fiind privite ca rude, ca cei doi
frit). gemeni din legenda. Din causa
acestei fusiuni a do6 cuvinte isvoresce
necertitudinea accentului in afin, rostit
mai adesea dfin (a fi n A) ca in d af
i n, dar une-ori afin (a f I n 6.) ca in
affinis.
Dafinul i mirtul nefiind indigeni in
Romania, vechile lor numiri latine po-
porane ar fi trebuit sa dispara din
grain, daca nu s'ar fi adaptat la alte
tufe, cu cari bine sail reg Ii aseme"na
omul dela t6ra. Dupa cum numele
dafinului laurier" s'a dat la
nol plantei mezereum", mai numita
altfel tulichina", piperu-lupului",
pe care §i limbile neo-latine
occidentale o chiama laureola" (laur6ole,
loireolea), deminutiv din laurus",
tot asemenea numele afinului myrte"
a trecut la Romani catra o varietate
de vaccinium", caril §i graiurile romanice
din Apus II ic myrtillus",
franc. myrtille, ital. mirtillo, span. mirtilo
etc., un deminutiv dela myrtus".
Paralelismul e perfect. Dar mai este
ce-va. Una din numirile francese poporane
ale mirtillei" e cousin e t,
cousin, cousine, adeca o traducere
a latinului a f fi ni s, ceia ce mai
intaresce inca o data cele spuse mai
sus despre afin ca nume al mirtului"
deja in latinitatea vulgara. SA se observe
ca in vechea francesa in thc de
7)cousin", cousine", se putea (lice fOrte
bine : a f f i n", a f f in e", de exemplu:
bien veigniez touz, vous mi a f fi n"
(C4-odefroy, Diet. d. l'anc. fr., v. Afin);
atunci intre numele lui vacciniurn
myrtillus" la noi i numele lui la Francesi
n'ar mai fi nici macar deosebirea
dintre original §i traducere.
In conspect :
gr. Nerywri
lat. vulg. daphinus affinus (cousin)
I I
rom. dafin (afin) (cousin)
laurier" myrte" myrte"
I I
dafin (On cousinet
laurOole" myrtille" myrtille"
Frati. In archeologia latina, frati in
mitologia romanesca, afin §i d a fin
sint frati i prin etimologia. In Banat,
pina astaqi afinul se chiama pe a-lo-