ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

687 ALAMOJNA 688
FrunO verde leimclità,
Am avut o
Am lAsat'o sA mai crOscA
Minte'n cap sA dobAndOsca,
Dar de cAnd o am lAsat
Copi la s'a märitat...
(Cony. l)t. 1886 p. 179)
v. 'Alamae.
2.A16.matft,, s. f.; t. de Botan.: serpolet,
Thymus serpyllum. Se qice de
asemenea lamaijd, apoi 1 a rn iOra sat
alamióra (Tecuciu, corn. BrahAvsci,
Boghietii). S1-a capotat acest nume din
causa placutului seti miros.
Intr'o doina din Ardél:
Ed lubesc o copilitA
SA 'I mirOse gur'a tita
Si buzele-a idmeqd.
(I. G. Bibicescu, Coil. Mss.)
v. Lamaild.
3'A1Ame1t6 , s. f.; t. de Botan. :
Aloisia citriodora. 0 planta exoticn,
cu frunqe fOrte lunguete i cu miros
de a 1 a rn A e. E cunoscuta nurnal in
orap.
v.
',Ramie.
a.j88f
3*A1timaltit.
Altmnidrt.
-qa.
v. 4Alamae.
v. I.Alametp.
Alämält, -Ie. V 2. Alamdiu.
s. m.; t. de Botan.: citronnier,
Citrus medica.
-v. 1.Alamde.
2'AlámMu, -ae, S. alämäIII, -le, adj.;
couleur citron, jaune-clair. 0 fata ca
a alamai I. CulOre alämde sat
deschis-galbona" (S. F. Marian,
Chrornatica p. 123). In popor se aude
variand: alamdfu, alämd1, lamdiu, lamai,
(ibid. p. 157).
v. 1.Aktmele.
Alganfirlä. v. Alamd.
Alämthl. V. 2 Alamdiu.
Alämèse (aldmit, alamire), vb. ; recouvrir
quelque chose de laiton ou
d'une plaque luisante. Ca adjectiv,
participiul trecut alamit ne intimpina
intfun cantec oltenesc:
v. Alama.
FrunclA verde Or uscat!
Mo gAndesc la Calafat,
La ciolpanul dArimat
De scumpe arme 'ncArcat:
Tot de flinte ghintuite,
De palo§e ascuttte,
De pistOle cadmite
Cu mupmale 'nvMite...
(G. D. Teodorescu, Poes. pop. 298)
AlamiOra. v. 1..A1eimagd.
Altraiii,
-d, adj.; couleur de laiton,
jaune luisant. 0 culOre galbena ca a
al a m ei, nu ca a alarnaii", astfel ca
alamiii nu trebui confundat cu a 1 am
a i fr.
S e crede ca fie-care casa are un
17
§Orpe al casei, pe care nu este bine
a'l omori, c6ci trebue o data cu el sa
móra cine-va al easel. El are o culóre
alamid..." (S. Stanescu, Dirnbovqa, c.
Bilciuresci).
v. illamd.
Alamojna, s. E ; aumOne. Din grecul
ooiv, de unde paleo-slav.
almu2no, v. germ. alamuosan, ital. limosina,
span. limosna, provent. almosna
etc.
Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d.
Mtn- II, 51): Ainte du-te de te iarta
cu insul, §i v lasati grOlalele urul
alaltu, atonce du prescore la besereca
alamojna..."
v. Busunar.