ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

37 A- 38
sapa sa fad groapa, neavandd nemic
a mana?..."
Moxa, 1620, P. 392 :" i celuia ce
aye pane de satia, se apuca de a mana
§i se satura ai lui, Tara satulul
ramase flamanda..."
Dosofteiu, 1673, ps. 7 :
de nu v'et intoarco catra pocainta,
Are saget a-mana, scoase din tulbitA,
Arcul intins in coarda, lancia straluciasto
De strica i rAstoarna in ce sa opriaste...
V. A-mânei.
Varlam 1643, I, 152 : sa scula si
Inca i patul sat' radicalh lua a
umara de'lll duse, cum n'are hi fostil
nice danaoara
bolnavit..."
The. Costin, Cron. 89 : zicea Nicelai-voda
ca, nici un folos dintr'acele parr
nu aduc dupa sine Orli, ce mare seadere
§i stricaciune, V a ochiu luata ba
Imparatie tara .."
Ibid. 99 : Hanul avand a
ochiu pre Nicolai-voda, aflat'at vreme
acel Daul Ismail Aga prin mijlocul Hanului,
Capi-Chihae, de aa scos
domnie taxii lui Dumitra§co-voda..."
Predica 1619 (Cuv. d. batr. II, 120):
bine socotiti i loati a mente ce graia§te
Domnedzeu..."
Varlam, 1643, II f. 9 : lacrami pre
fiatele noastre varsam, candu ne aducemil
a mente de chinurile 0 de moan
Via ce amara..."
Psaltire circa 1550 (Mss. cheian in
Acad. Rom.) LX, 2 : ia a mente ruga
me..."
v. A-minte.
Pe aid calul este animalul cel mai
iubit de popor ; a§a, cand un om vede
pe altul calare pe un cal bun, il privesce
a mila, §i. de pe fatal' se pete
citi dorinta de a ave. §i. el un cal bun..."
(Preut C. Ionescu, Mehedinti, c. nescii-de-jos).
Tot aci s'ar puté pune a-nume, care
preciseza o positiune individuala.
Pann, Prov. III, 67 :
Vine poste noi co vine,
Nu sciii sã o spulu p'a-nume,
Ca n'am mai vOzut in lume...
v. Anume.
0 functiune destul de inrudita cu
a-nume ni se infati§éza in a-ievea gi
a buna séma...
Balada M-rea Arge§ :
0 §optt de sus
A.-ievea mi-a spus,
Ca orl-ce-am lucra,
Nóptea s'a surpa...
... will a buna semä, credem a buna
serna, a§a e a buna séma, nu e ala a
buna sema, ye in§elati a buna sema ;
dara cam in acelall inteles se (lice mai
Inuit : de bur& sema." (L. M.)
v. Aleve. Samci.
De aceia§1 natura este : a-marunt, care
in limba veche nu era post-articulat
nu avea trebuinta de prepositiunea suplementara
«cu, ca astaqi in cu amaruntul".
Cuvintul lui Ion Crisostoin din sec.
XVII (Cod. Mss. Miscell. Braley.) p. 504 :
nu cu evangheliia numai striga, ce
cu dunmedzeNtii prooroci §i. cu de
Dumnedzau graitorii ai sal ucenici a
maruntti spune..."
v. Amcinunt.
0 notiune a§a, qicend superlativa a
a-märuntului" ni se presinta, cu dupla
prepositiune a in : a-fir a-per".
Cantemir, Chron. I, 76 : Numitor
stand in dointa gandului §i a lucrului,
Tat a. sose§te i pastoriul Favstus, aducand
§i. pre Romulus cu sine §1 spuindu-i
toate di'nceput, precum i-au aflat,
gi
pe ce vreme, si de hrana lor intaiu
dela lupoaica, apoi dela dansul, 0 de
toate de a-fir a-par povestindu-1..."
v. Fir. Par.
Ca indicare de o positiune ere-care,
tot aloe intra : a-lene, a-nevoe, a-tocma,
2.
gi