ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

1035 AMBAR 1036
Am6runte1u1 (d'), adv.; très en de.tail,
très minutieusement. Deminutiv
poporan din d'amaruntu 1, exprimend
un chip §i mai migalos de a
face ce-va. Se aude mai ales in Moldova.
Basmul Voinicul florilor" (Sbiera,
Pove§ti p. 68) : ei 1-at spus tote d e-
ametrunplul, ce ii s'ati intamplat, cum
alt ratacit i ce alt vëqut..." ; §i. mai
jos p. 75 : Sm6u1 aft cercat tOte ungherele
d e-amarunplul..."
v. 2Amdrunt.
Amaruntbsc (amaruntit, amarunpire),
vb.; t. d'Agricult. : mouver la terre. A
f Ari ma pamintul, a'l face sa nu fie
tare sat grunclos. , pentru ca sernintele
sa incoltesca mai repede i sa rodesca
mai bine.
Ion Ionescu , Calendar 1845 p. 79 :
daca mai inainte de a samana ma-
laiul am amarunp bine pamintul
nu am arunca saminta peste brazdele
nesfaramate cu borona, precum facem
acum, atunce de bunä sama am dobandi
mai imbelpgata roda..."
Acelai p. 31 : inghieturi de primavara
sint fOrte priitOre paminturilor
lutOse, amaruntindu-le mai bine decat
ori-ce unelta de gospodarie..."
AcelaI p. 13 : in lucrarea gradinelor
treba cea .mai de capetenie este,
ca pamintul sa fie amarunt it cu
desavir§ire, atat pentru a inchiza§lui
incoltirea semintelor, cat §i pentru
a da tuturor legumilor o crescere bogata
§.1 rapide..."
In Dictionarul Mss. Banaten circa
1670 (Col. 1. Tr. 1883 p. 402) ne intimpina
forma amdrunt (amdrunpt,
amaranpare), corespunclOnd foneticesce
italianului [a m] minuzzare= lat.
rustic [a d] minutiar e.
v. Boronesc.Maruntesc.
§i
Amaranfire 1
. v. Amdruntesc.
Amäruntit 1
"Arattrial, adj.; diminut. d'am a r.
v. Amarig.-2.Amarq.
2.Amarim, s. m. ; t. de Botan. : aubier,
Viburnum opulus. Numele obicinuit
in Bucovina dupti Alth (Hauptbericht
f. Bucovina 1862 p. 91): Schneeballen,
Amaruc".
v. Calin.
Araäriitit, s. f.; t. de Botan. : herbe
aux vermisseaux , Picris hieracioides.
Termen intrebuintat in Banat (Dr. D.
Brandza) pentru o planta am ara,
de unde 'I vine §i. numele tecnic n & -
x e i
v. .Yrba-gaii.
Ambar s. hambitr (plur. ambare sat
hambare), s. n.; grange, grenier, magasin
a blO ; turc a mba r, embar,
vulg. amba r, hamba r" (Cihac). Fie
prin Osmanlii, fie prin Tatari, cuvintul
a strabatut in tote limbile din resaritul
Europei : la Slavi, la Unguri,
la Greet Sinonim cu ar m an, de asemenea
de origine turca.
Balada Voichita" :
puiul e, cheile,
D es chid e'ti ambarele
Si cerc'eti fbrinele
i chlamtitt
slujnicele. . .
(Marian, Bucov. I, 32).
A. Odobescu, DOmna Chiajna p. 67 :
tot in rind cu acestea veniat grajdurile,
ambarele i Oprele cu tOte tacarnurile
de drum, sub ingrijirea Comi§ilor
§i a atrarilor..."
De la Vrancea (B. tefanescu), Sultanica
p. 223 : Beilicul Nemttilui, Mu-
Turcului, e tot beilic. Or-care
din ei ar calca taxa, ambarele se golesc..."