ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

491 AGAT 492
barbatii..." (I. Preotescu , distr. Olt,
com. Rijletu-Viero§u).
Agdndul face parte dintre horele
a§a numite Batut a, fOrte respandite
la toti Romanii §i Carl se disting
prin apucliturile voinicesci ale juntorilor.
In Dolj el se chiarna chiar B at
u t a.
ta inca un rest la Romani din choreutica
antica greco-latina. Precum a
nOstra hor a vine din grecul xop,dg
prin latinul ch oru s, tot ma agdndii,
adeca agdn cu sufixul -eig, este grecul
dycjv lutte, debat, jeu public",
devenit f6rte poporan deja la vechii
Romani, iar mai cu sOma ce-va inainte
de Traian, cand se introdusesera a g on
e s Capitolini". Romanil mai avusesera
Agonalia, dies Agonales,
Salii Agonenses etc.
Sub raportul fonetic, forma hora"
in loc de hoara" se explica prin prototipul
hor" = lat. chorus, intocmai
ca nora" = nor" = lat. nurus; lar
forma agdn din latinul vulgar a g o -
n e m, clasic ag a n a, se justifica prin
plaman" = lat. pulm mem.
Sub raportul morfologic, sufixul
nu are numai aceia§i functiune intensiva
ca in flac-aii, manc-at,
bat-au-uq (--batau§), juc-aii-u§
(= jucau§) etc., ci mai mult resulta
din aplecarea Romanului de a prelungi
ultima silaba in numirile danturilor,
astfel ca din arcan", buna-Ora, se face
arcan-aua", unde femininul -a u a corespunde
masculinului
v. Arcanaud. Alunel.
Bdtuta. Hord...
Agarlic, S. n.; bagage. Turcul agyrlyk
bagage, charge". Sinonim cu c alab
al i c, alta vorba de asemenea
turcesca.
Neculce, Letop. II, 288 : atunce §i
agdrldcul lui Dumitravo BeizadO i a
Capi-chihaelelor acolo s'ail prapadit,
numai ce aü scapat el cu capetele..."
Nic. Muste, Letop. III, 97 : Cantemir
Iroda, gandind ca va sa morga
Craiul 6rall in gios, aü trimes agar-
/lieu/ sail la Tutova, era el aft mers
la Tutora si s'ad impreunat cu Sulta-
nul, carele §edea acolo cu Tatarii..."
D. airiOnu (Elem. turc. p. 7) aduce
din Cronice varianturl angarlic i argalic.
In ori-ce cas, cuvintul n'a reu§it
sub nici o forma a se impaminteni in
grain.
v. Calabalic.
f Agitrn (agarnat, ageirnare),
Agarnèse (a garnit, agarnire), vb.;
(
couvrir, voiler. Dictionarul Banaten
Mss. circa 1670 (Col. d. Tr. 1883
p. 421-2) ne da:
Agern. Tego.
Agernit. Tectus.
A g rnit ur 0. Tectio. Tegumentum."
Participiul agarnit presupune a patra
conjugatiune : agdrnesc, pe cand presintele
agdrn, de conjugatiunea de'ntaiu,
trebui sä aiba un participiii agarnat.
Este dara un verb de felul lui
adeverire adevOrare, adriugire
adaugare etc.
Serbesce grana frunte, culme, partea
de sus a unui lucru", de unde
gran ati a pune virf". Serbul gran a
a trecut la Banateni in grnt intocmai
ca in garnita", o varietate de
stejar, din serbul granitza". In agdrn
e romanesc numai prepositionalul a
(=lat. ad).
v. Agraesc.
Agfirnit 1
Agitrnitara
I
v .
Agárn.
Agitt (agetiett, agalare)., vb.; suspendre,
accrocher. 0 forma scaquta din