ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

1089 AMNAR 1090
lasch et de Fogaras Dux" (Kemény in
Kurz's Magaz. II, 45). Se scie ce este
tera Fagaraplul. Prin ducatul Am lapawl
se intelegea o regiune invecinata
a Ardelului, al cariia centru era actualul
sat cu acest nume, alta data
ora§el nu WA, insemnatate , numit
o ppidum 0»zlasch" (Chron. Fuchsio-
Lupino-Oltardinum, I p. 40; Schwandtner,
Script. Rer. Hung. I, 886; Katona,
Hist. crit. XIV, 338). Apucat
cam sub domnia lui Vladislav Basarab
(1360 74), acest teritorid a fost apoi
in curs de peste o sut . de ani un mër
de cliscordia intro Munteni §i Unguri,
trecOnd din cand in and dela unil la
;AR
fie prin lupta, fie prin surprin-
dere. Dela 1500 incOce Tera-Romanesca
nu rail mai stapanit nici o data, dar
tottli in titulatura domnesca cea solemna,
apr6pe pina la epoca Fanariotilor,
se qicea rnerell : duce al Amlafulue
.
v. Almag.Fagaraf.
Amlasein,-enca, subst. et adj.; habitant
d' A mla §. v. Amlaf.
Amax S. amitnar (plur. amnari, amanari,
s. amnare, amanare), s. f. ou
m.; 1°. fusil A allumer, fusil a aiguiser;
2°. t. de Tissanderie : partie du
métier A tisser servant A étendre ou
detendre la toile ; 30 . t. d'Agric. :
une partie du soc de la charrue;
4°. une partie de la ridelle du chariot;
5°. t. d'Archit. : poutre verticale soutenant
aux angles la toiture d'un batiment,
solivau horizontal reliant les
solives du plancher.
Afara de Dr. Polysu, care cun6sce
forma amânar, i afara de Costinescu,
care indica amnare in architectura ,
celor-1alt1 lexicografi ai no§tri alt fost
cunoscute pina acum numai forma
amnar i numai sensul de briquet",
22,083.
astfel cä eY toV pe rind n'ail pregetat
a trage cuvintul dintr'un prototip latin
igniariu rn instrument pentru foc".
Negre§it, latinul -gn- trece la noi in
-mn- ca in lemn=lignum" §i 'n altele ;
dar nici o data in cuvinte latine mi-
ialul
i- nu se urea la a- i nici o data
grupul -nia- nu devine -na-. Un igni arium,
din causa celor doi i urmql de
vocale, a carora proprietate dupa fonetica
romana este de a muia cons&
nele invecinate, ar fi dat romanesce
pe un lab",
cel mult un iar" sail
iiar", catu-I lurnea pe un amnar. Dar acesta
imposibilitate curat materiala nu
este singura. Sub raportul logic, cum
Ore dela ignis" sa ajungena la notiunea
de nesce stalpi al easel sail al moril,
cari tocmai de foc trebui sa fie feriti ?
Afara de tOte acestea, se scie ca ignis"
n'a trecut nicairi in vre-unul din
dialecte neo-latine , pretutindeni hind
inlocuit prin focus". In fine, latinesce
igniarium", in graiul vulgar focale"
sat focaris", se chiama nu amnarul,
ci cremenele : petra quae ferro parcussa
scintillam emittit" (Du Cange).
TOte sensurile cuvintului amnar
t6te dificultatile fonetice se impaca
din data ce plecam dela forma amanar,
forte intrebuintata in popor
de unde amnar vine prin acela§1 scurtare
ca in : destul = desatul = lat. desatullo.
Macedo-romanesce amnarul se
qice numaf manar §i manare (Dr.
Obedenaru, Diet. Mss. in Acad. Rom.,
I p. 16). Este latinul mann al e salt
manuarium, tot ce e la mana
salt indemana salt ca mana. In
latina vulgaril (Du Cange, ad. voc.) :
m a naria faucille, serpette, quod
ad manurn facilis"; manuales
27 forcipes ferrarii , longum ferrarii" ;
manualis instrumentum medicorum
sic dictum quod manu astringatur,
, dum plurima continet ferra-
35
§i