ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

LIV
vechia formä cunoscutä gwoci=cliva, indica mai curand originea din
latinul dies, sag cel putin un compromis poporan intre vorba latina
i cea slavica. Mai pe scurt, am fost mai partenitori pentru
strainisme decat pentru latinisme.
Circulatiunea relativa a elementelor linguistice se recunOsce
prin intrebuintarea lor mai desa sail mai rara intr'un text, in care
ori-ce element, de cate ori se repeta, se considera ca atatea elemente
deosebite. Ast-fel in cantecul de mai sus slavicul drag, de
exemplu, intimpinandu-ne de 3 oil, nol a trebuit sa-i dam valOrea
de 3, fata cu vorbele cele puse numal cate o data=1. Dupa Cihac,
un asemenea drag nu este decat 1=1 catra, predmet, ratan, scideleet,
tripol §i eine mai scie ate altele, pe cari noiRomanii le auclim,
pOte, la clece ani o data. Cele mai circulatOre insa, adeca, cele mai
utile din elementele slavice in limba romana, ca sa nu mai vorbim
despre cele turce, poseda totu§1 o valOre mult mai mica decat
cele latine. Un i, un sd, Ull cd, Ull eu etc., fara cari nu e chip a
construi o frasa romana, sint ca 100, ca 1000 catra 1 chiar in
privinta unui drag.
Principiul circulatiunii in limba, in sensul m i §c aril pr o du ctiv
e a v al o r ilo r, n'a fost ping, acum nici o data formulat in
Linguistica. Acdsta ar put6 scusa pina la un punct pe Thommerel
§i
pe Cihac. SA nu uitam insa, ca unii dintre corifeii sciintei Pat
presimtit de de-mult. Aa Curtius, vorbind despre posibilitatea ca
o forma gramaticala sä modeleze dupa sine alte forme gramaticale
diferite, clice ca acésta se intampla in doö casuri : sag cand o formatiune
este fOrte numorosa, pe cand cele-Palte sint isolate, sag
cand ea este fOrte intrebuintata." 1) Ce insemnOza acOsta dilema ?
Ea stabilesce din punct in punct equatiunea, pe care o avem noi
in§ine in vedere, i anume : 1 franc cu o activa circulatiune face
cat clece franci circuland fie-care de clece oil mai putin. Actiunea
unei forme gramaticale in 50 exemplare este pentru Curtius de o
potriva cu actiunea unul singur exemplar circuland de 50 de ori
') Curtius, Studien zur griechischen und lateinischen Grammatik, t. 9 (1876), p. 232
nota: sei es, dass num eri s oh eine grosse Zahl von Bildungen mehrere vereinzelte
nach sich zieht, sei es, das eine sehr vi el g ebr a ucht e und deshalb dem sprechenden
besonders lebhaft vorschwebende Form ihn von der Tradition abirren lasst.
Cfr. Misteli, Lautgesetz und Anct2ogie, in Zeitschr. f. Volkerpsych., t. XI (1880), p. 414-5,
Brugman, Morphologische Untersuchungen auf dem Gebiete der indogermanischen Sprachen,
Leipzig, 1878, t. 1, p. 83.