ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

783 1.ALDE 784
ceiu juridic era forte respandit pretutindenea.
Intr'un text din Francia citat de
Du Cange (Gloss. lat. v. Poticula): Vendidimus
Druvallono presbitero dimidium.
cujusdam campi, et accepimus
pretium in quo nobis complacuit, hoc
est, in argento solidos XVIII, et a d
poticulas quas simul bibimus
denarios XVIII". D. Bogige, pe de alta
parte, in tractatul set despre Obiceiele
juridice la Slav'', constata aceiai
datina la Serbi, la Bulgari, la
Poloni, la RV etc., unde ea se numesce
mohorycz", litki", litkup",
likovo" i altele (Pravni obiCaji u
Slovena, Zagreb 1867, p. 85, 182). La
Romani darn, institutiunea in sineV nu
6 de loc unguresca, insa curat unguresc
este numele: alcidma = a 1 d 0m
a s pot-de-vin, toast, benediction",
dela al d an i bOnir". Tot dela Un-
purl at luat cuvintul i Serbil : a 1du
m a §, intrebuintandu'l intocmai
ca la Doi (Bogi§id, Zbornik pravnih
obii:aja, Zagreb 1874, p. 421, 465, 466).
Prin etimologia poporana dela a d a
[yin ori rachiiir s'a nascut apoi forma
romanOsca metatetica addimaq sail adalmq,
cea mai intrebuintata in grain
§i pe care dela Moldoveni aii impru-
mutat'o Rutenil : odo m a §.
Dupa cum am vequt mai sus, la
eranI aidamaq e sinonim cu c i ns
t e, cuvint slavic anterior introducerii
termenului unguresc i carele la
rindul sea traduce pe latinul vulgar h on
o r cu ace1ai sens, de exemplu intr'un
text medieval: domini consules
faciendo honores villae dederunt
dictis communitatibus unum v as
v in o p 1 enu m...", adeca : at facut
cin ste cu un butoiu de yin", de unde
sir
fraqusesce faire les honneurs",
ca intr'un act din 1363 : commença
ledit Perrin a dire que de l'honneur
ou du di sn er dessusdit il ne paieroit
aucune chose" (Du Cange, v. Honor).
In acest mod ne apar la Romani trel
straturi: de'ntalu latinul honor, pe care
apol slavicul cinste ii inlocuesce in
tOte acceptiunile sale §i astfel il gonesce
din grain, in fine maghiarul aiddma
Ondu-se vorbei slavice
numai in sensul cel juridic.
v. Aidq. Aicluese. Cinste.
A ldtimalar. V. Aiddmag. Mohoricht.
'AI de (artic. Aidea, gen.-dat. Aldif,
voc. Alcieo), n. pr. pers. m. Un nume
barbatesc fOrte poporan la toti satenii
din Dacia lui Traian, dei rar pe la
orale. Can sa fi existat §i. o forma
Aidu, de uncle Aide ca deminutiv, Or
aldan ca augmentativ, §i de unde
vine §i numele de familia A ldul 0 n u.
Aide se refera la Alciu ca Petre" la
Petru".
Jipescu, Opincaru p. 156, in§irand
numile mai obicinuite pe la teranii din
Prahova : Sccite'ti bani, vere, c. tribuie
la boieri injuga-te Stoico, fa-te
luntre i punte, Francule ; parpalie§tete,
Sore; frigi-te, Aldeo! .."
In vechiul Pomelnic al manastirii
Bistrita din Moldova (Mss. In Acad.
Rom. p. 68) : 77EAHTI, CT011111A, N A
s...",
§i tot acolo (p. 56) numele barbatesc
A l do in ir, format din Aide sail din Aldu
dupa analogia numilor barbatesci slavice
ca Dragomir", fiind-ca slavic5 era pe atunci
la Romani moda timpului, de§i
in onomasticul proprid slavic nu exista
de loc Aide, fie simplu sail in compositiune,
ba nici elementele acestul nume
(cfr. Moro§kin, Slavianskii imenoslov,
Ptrb. 1867 p. 2).
Llng Ia,I un sat se chiama Rdiul-Aidii,
adeca paduricea lui Aide".
Un sat in Buzeir i altul in Nemt se
(lice A 1 d en I. 0 multime de sate 'Arta