LAWRENCE_EDITABIL

76 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
înaintea intervenţiei programate. Pregătirea tegumentelor
trebuie să includă utilizarea unui agent antiseptic pe bază
de alcool pentru a reduce flora endogenă. Respectarea
măsurilor de asepsie şi antisepsie minimizează şansele de
contaminare intraoperatorie. Reducerea duratei intervenţiei
chirurgicale, menţinerea temperaturii corporale în limite
normale, precum şi controlul glicemiei conduc la reducerea
semnificativă a ratei IPC.
Tehnica chirurgicală corespunzătoare joacă, de asemenea,
un rol în reducerea infecţiei postoperatorii. Ţesutul
devascularizat şi materialele străine trebuie îndepărtate
pentru a eli 1!1
ina eficient orice potenţial focar de creştere
bacteriană. In plus, hemostaza adecvată şi îndepărtarea
cheagurilor mari de sânge din plagă vor reduce riscul de
IPC. Menţinerea perfuziei şi a oxigenării tisulare adecvate
prin substituţie volemică intraoperatorie şi prin administrare
de oxigen poate reduce, de asemenea, !PC.
Antibioterapie perioperatorie
Antibioterapia perioperatorie cu scop profilactic trebuie
adaptată în funcţie de amploarea intervenţiei chirurgicale şi a
potenţialilor germeni patogeni care pot fi întâlniţi în contextul
chirurgiei elective. Dozarea adecvată a antibioticului cu
obţinerea concentraţiei maxime în circulaţie şi în ţesuturi în
momentul efectuării inciziei este necesară pentru prevenirea
infecţiilor. Ca regulă generală, antibioticele sistemice, administrate
după contaminarea plăgii cu germeni patogeni, nu
sunt eficiente în stoparea procesului infecţios. S-a demonstrat
că utilizarea antibioticelor preoperatorii reduce rata de IPC,
ceea ce duce la scăderea numărului de zile de spitalizare şi
de îngrijire în unităţile de terapie intensivă, a costurilor, a
riscului de respitalizare şi a mortalităţii.
Pentru a asigura o concentraţie optimă de antibiotic
în circulaţie şi ţesuturi, doza de antibiotic preoperator se
administrează cu o oră înainte de incizie. Unele tipuri de
antibiotice, precum fluoroquinolonele şi vancomicina,
necesită administrarea de-a lungul a 1-2 ore; acest lucru
impune ca administrarea acestor agenţi să înceapă cu 120
de minute înainte de efectuarea inciziei. Administrarea unor
doze suplimentare intraoperatorii este necesară dacă durata
inte1venţiei depăşeşte de două ori timpul de înjumătăţire al
antibioticului sau dacă există pierderi excesive de sânge.
Antibioticul ales trebuie să fie sigur, bine tolerat de către
pacient, să aibă un timp de înjumătăţire lung şi un spectru
anti microbian adecvat procedurii planificate. Recomandările
Surgical Infection Society, în ceea ce priveşte selecţionarea
antibioticelor profilactice pentru inte1venţiile comune, sunt
prezentate în Tabelul 8-2.
Utilizarea perioperatorie a antibioticelor necesită o bună
înţelegere a tipului de inte1venţie chirurgicală şi anticiparea
potenţialilor genneni patogeni care ar putea determina
o infecţie (Tabelul 8-3). Cazurile „curate", cu risc redus
de contaminare, nu necesită antibioterapie profilactică.
Cu toate acestea, antibioterapia profilactică este indicată
în situaţiile în care se folosesc materiale protetice (meşe,
dispozitive 01topedice, grefe vasculare sintetice) pentru a
reduce probabilitatea de infecţie la nivelul acestora. Pentru
situaţiile în care există riscul unei contaminări minime
din flora endogenă (curat-contaminate), trebuie luată în
considerare sursa, deoarece riscul de IPC în aceste cazuri
este de trei ori mai mare. Chirurgia tubului digestiv superior
necesită acoperire Gram-pozitivă şi Gram-negativă, în timp
ce chirurgia tubului digestiv inferior necesită adăugarea acoperirii
anaerobilor. Contaminarea majoră implică perforaţia
intestinală şi scurgerea conţinutului intestinal cu implicare
polimicrobrobiană. Riscul general de infecţie pentru cazurile
contaminate creşte de 5-10 ori faţă de cazmile curate.
Plăgile „murdare" implică existenţa contaminării sau a
infecţiei şi prezintă astfel cel mai mare risc de apariţie a
infecţiei, ajungând la aproximativ 50%. Antibioticele pot
fi considerate terapeutice în aceste cazuri.
Antibioterapia perioperatorie este continuată postoperator
mai puţin de 24 de ore. În majorarea cazurilor
chirurgicale, s-a dovedit că antibioterapia efectuată mai
mult de 24 de ore creşte rezistenţa bacteriană şi nu aduce
beneficii suplimentare în ceea ce priveşte apariţia IPC. În
TABELUL 8-2. Selecţia antibioticelor profilactice pentru chirurgia electivă
Procedura chirurgicală
Cardiacă sau vasculară
Ortopedică
Gastroduodenală
Tract biliar
Intestin subţire
Colorectală
Histerectomie
Agenţi recomandaţi
Cefazolină, cefuroxim
Cefazolină
Cefazolină
Cefazolină, cefoxitin, cefotetan,
cehriaxonă, ampicilină-sulbactam
Cefazolină + metronidazol, cefoxitin,
cefotetan
Cefazolină + metronidazol, cefoxitin,
cefotetan, ampicilină-sulbactam,
cehriaxonă + metronidazol, ertapenem
Cefazolină, cefotetan, cefoxitin,
ampicilină-sulbactam
Agenţi pentru pacienţii cu alergie la J3-lactamine
Clindamicină, vancomicină
Clindamicină, vancomicină
Clindamicină sau vancomicină + aminoglicozid sau
aztreonam sau fluorochinolonă
Clindamicină sau vancomicină + aminoglicozid sau
aztreonam sau fluorochinolonă
Clindamicină + aminoglicozidă sau aztreonam sau
fluorochinolonă
Clindamicină + aminoglicozidă sau aztreonam sau
fluorochinolonă, metronidazol + aminoglicozid sau
fluorochinolonă
Clindamicină sau vancomicină + aminoglicozid sau
aztreonam sau fluorochinolonă
Din Su rgicollnfe ction Society. Guidelin es for ontimic robiol prophyloxis in surgery. Am J Health Syst Ph arm. 2013;70: 195-283.