LAWRENCE_EDITABIL

476 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Figura 24-52. A. Un pacient tânăr cu o deformitate nazală postraumatică. B. După rinoplastia reconstructivă. (Din Lawrence PF.
Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
pe o zonă a pielii, iar straturile superficiale sunt vaporizate
deoarece moleculele de apă absorb energia din fasciculul
laser. Pe măsură ce aceste zone se vindecă, pielea pare mai
netedă şi are mai puţine riduri. Dezvoltarea unui generator
de tipare computerizat, asociat unui laser CO 2 , care pe1111ite
stabilirea unei reţele de puncte laser într-o singură explozie,
permite utilizarea acestei tehnologii pentru refacerea întregii
feţe, refacerea segmentară a zonelor specifice ale feţei şi
blefaroplastie. Alte telmici ablative (îndepă,tarea suprafeţei)
şi nonablative (conservarea suprafeţei) pot fi utilizate pentru
a tensiona pielea şi a trata alte leziuni tegumentare. Telmicile
laser nonablative nu induc vaporizarea epide1111ică; prin
u1111are, recuperarea este mai rapidă şi mai uşoară. Laserele
sunt, de asemenea, utilizate pentru îndepă1tarea leziunilor
vasculare şi a tatuajelor.
Rinoplastia
Pacienţii caută modificări ale formei nasului din cauza traumelor
sau a dorinţei de a îmbunătăţi profilul nazal normal.
În caz de traume, operatia este considerată reconstructivă
(Figura 24-52). În alte azuri, corectarea este considerată
estetică. În ambele cazuri, rinoplastia se efectuează în mare
paite la fel, cu acordarea atentiei asupra căilor respiratorii
nazale. În cazul obstrucţiei căilor respiratorii nazale, este
necesară intervenţia chirurgicală la nivelul septului nazal,
meaturilor şi cornetelor nazale.
Prin intennediul inciziile plasate, de obicei, în cavitatea
nazală, caitilajul şi oasele nazale sunt expuse. Acestea sunt
remodelate pentru a oferi un profil mai bun. Pacienţii se
prezintă cel mai des pentru baza nasului lată, cocoasă dorsală
nazală sau vârful nasului bulbos. Întrucât se practiă fracturarea
oaselor nazale, postoperator este nevoie de o atelă şi de
tamponament nazal.
Peeling chimic
Peelingul chimic induce regenerarea pielii prin crearea controlată
a unei leziuni de grosime pa11ială. Peelingul superficial
penetrează până la joncţiunea de11110-epide1mică şi contribuie
la corectarea discromiei uşoare, a melasmei şi keratozei.
Soluţia lui Jessner (un amestec de rezorcină, acid salicilic şi
acid lactic în etanol 95%), acid salicilic şi acid alfa-hidroxic
sunt utilizate în mod obişnuit. Pentru peelingurile de adâncime
medie, se utilizează, de regulă, acid tticloroacetic (TCA) cu
concentt·aţie întt·e 25-30%. Acidul TCA penett·ează dermul
papilar şi dermul reticular superior, corectând astfel ridurile
superficiale. Peelingurile cu ulei de fenol (acid carbolic) -
croton pătrund în dennul reticular supe1ior până la cel mijlociu
şi corectează atât ridurile fine, cât şi pe cele profi.mde şi
pigmentarea neregulată. Efecte secundare postprocedurale ale
peelingului chimic sunt hipo- sau hiperpigmentarea.
Toxina botulinică
Injectările cu toxină botulinică sunt cele mai frecvente proceduri
cosmetice efectuate în SUA. Toxina botulinică A este o
exotoxină derivată de la bactetia Clostridium botulinum. Toxina
aconează ţintit asupra proteinelor de ancorare SNAP/SNARE
din te1minatia nervoasă presinaptică si inhibă eliberarea de
acetilcolină.'în consecinţă, acţiunea muculaturii postsinaptice
este diminuată şi, astfel, ridurile sunt netezite. Efectul toxinei
botulinice durează 3-6 luni, cu complicai minime. Botox
(Allergan, Itvine, CA) a fost primul produs aprobat de către
FDA penttu ridmile de la nivelul frunţii, unghiului extern al
ochiului (laba gâştii) şi glabelare. Dyp01t ® (Medicis Aesthetics,
Scottsdale, AZ) şi Xeomin (Merz Pharmaceuticals, Greensboro,
NC) sunt aprobate de FDA pent11.1 ridurile glabelare. Utilizarea
toxinei botulinice s-a extins în afara scopurilor aprobate de
FDA. Injecţiile cu toxină botulinică sunt contraindicate pentru
pacienţii cu tulburări neuromusculare precum miastenia gravis
sau sindromul Lambe1t-Eaton.
Materiale de umplere tisulară
Materialele de umplere tisulară injectabile sunt o metodă
populară de restaurare a volumului ţesuturilor moi. Materialele
de umplere biologice, sintetice şi grăsimea autologă
sunt utilizate pe scară largă. Injectarea ţesuturilor moi cu
material de umplere este, în prezent, a doua cea mai frecventă