LAWRENCE_EDITABIL

8 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Recomandările medicale trebuie să cuprindă elementele
prezentate în Tabelul 1-4. Conţinutul şi fonnatul pot varia
între instituţii, însă principiile rămân aceleaşi.
De asemenea, trebuie identificate nevoile speciale de
îngrijire. Acestea includ poziţionarea specială, schimbarea
poziţiei, exerciţiile respiratorii şi îngrijirea plăgilor sau a
tuburilor de dren. Poziţionarea pacientului este extrem de
importantă în prevenţia complicaţiilor pulmonare şi în profilaxia
aspiraţiei conţinutului gastric la pacienţii care primesc
alimentaţie enterală pe sondă. Alte indicaţii de îngrijire cuprind
monitorizarea apo1tului lichidian şi a pierderilor, mai ales
la nivelul sondei urinare şi a tuburilor de dren; instrucţiuni
specifice pentru îngrijirea, irigarea sau suprimarea sondelor;
înştiinţarea medicului în circumstanţe particulare ( ex. diureză
<30 mL/oră, drenaj toracic> 100 mL/oră).
Pentru a preveni erori potenţial fatale de medicaţie, este
obligatorie o atenţie meticuloasă la detalii în momentul
prescrierii tratamentului. Revizuirea zilnică a medicamentelor
recomandate este o deprindere excelentă.
Analizele de laborator şi procedurile speciale de diagnostic
trebuie, de asemenea, specificate. Procedurile
speciale, precum radiografiile, necesită reflecţie suplimentară.
Indicaţiile pentru aceste proceduri trebuie să specifice
diagnosticul prezumtiv şi motivul solicitării acestora. Discuţia
directă cu radiologul sau tehnicianul evită confuziile
şi previne întârzierile sau repetarea inutilă a procedurilor.
TABELUL 1-4. Consideraţii generale privind
recomandările medicale
Medicul curant/echipa responsabilă
Diagnosticul/patologia
Planuri pe termen scurt
Semne vitale/evaluarea periodică şi notarea anumitor
parametri specifici
Dieta
Nivelul de activitate
Instrucţiuni speciale de îngrijire
Poziţionare
Îngrijirea plăgilor
Sonde/tuburi de dren: îngrijire şi management
Aport/pierderi: frecvenţă
Fluide intravenoase
Medicamente: denumire, doză, calea de administrare,
frecvenţa administrării
Rutină
Speciale
Investigaţii de laborator
Proceduri speciale/radiologie
Diverse
Dacă personalul care efectuează procedurile este avizat
privind motivul testării, rezultatele sunt aproape întotdeauna
mai utile. Unele proceduri necesită o pregătire specială a
pacientului; de aceea, aceste instrucţiuni trebuie incluse
în recomandările medicale. Recomandarea „de rutină" sau
„zilnică" de investigaţii de laborator sau radiologie este o
risipă de resurse, este rareori utilă gestionării pacientului şi
trebuie evitată. În situaţia în care sunt necesare investigaţii
seriale pentru urmărirea unui aspect pa1iicular al evoluţiei
pacientului, trebuie specificat un reper temporal (ex. ,,Rog
determinare hematocrit la fiecare 6 ore timp de 24 de
ore"). Studiile diagnostice şi de laborator trebuie utilizate
pentru a confirma suspiciunile clinice şi nu ca strategie
nesistematizată de a descoperi un diagnostic.
Categoria diverse din Tabelul 1-4 este destinată altor
indicaţii care ar putea fi necesare, incluzând solicitări pentru
consulturi de specialitate, obţinerea aprobărilor pentru anumite
proceduri sau pentru accesul la fişe medicale din arhivă sau
includerea pacientului într-un studiu sau protocol special.
Recomandările medicale sunt complete doar dacă
toate aspectele menţionate sunt luate în considerare şi
consemnate. Claritatea fonnulării condiţionează calitatea
şi eficienţa îng1jirilor acordate pacientului.
Sonde şi tuburi de dren
Sondele de tract gastro-intestinal
De obicei, sondele nazo-gastrice sunt utilizate pentru evacuarea
conţinutului gastric. Acestea sunt cel mai frecvent
folosite la pacienţii cu ileus sau ocluzie. Sonda nazo-gastrică
modernă este un tub de tip sifon. Funcţia de sifon este realizată
prin încorporarea unui tub cu lumen mai mic într-un
tub de calibru mai mare. Atunci când lumenul principal
este folosit pentru aspiraţie continuă, o cantitate mică de
aer va fi introdusă în circuitul de tip sifon, prevenind astfel
blocajul drenajului de către aspirarea peretelui gastric la
capătul tubului principal. De aceea, sondele de acest tip
trebuie utilizate în aspiraţie continuă.
Sondele nazo-enterale sunt, de obicei, destinate alimentaţiei.
Acestea trebuie să fie moi, cu lumen subţire.
Trebuie menţionată necesitatea utilizării în condiţii de
siguranţă a acestor sonde. Nimic nu trebuie administrat
pe o sondă de alimentaţie, indiferent de tip (nazo-gastrică
sau nazo-enterală), dacât dacă se cunoaşte poziţionarea
acesteia. Auscultarea în epigastru a zgmotelor produse de
aerul injectat poate fi înşelătoare; o sondă poate fi poziţionată
intrabronşic şi zgomotele să fie audibile în epigastru.
Poziţionarea sondei de alimentaţie poate fi confim,ată
fără dubiu doar prin radiografie sau prin palpare directă
intraoperatorie. Instilarea de alimente, medicamente sau
substanţe radiologice de contrast într-o sondă plasată intrapulmonar
(sau intrapleural) poate avea consecinţe letale.
Sondele de gastrostomă pot fi plasate chirurgical.
Atunci când sunt introduse endoscopic, se numesc sonde
de gastrostomie endoscopică percutanată (PEG). Acestea
pot fi folosite pentru drenaj sau alimentaţie.
Sondele de jejunostomie pot fi montate chirurgical sau
endoscopic (prin stomac). Când se introduc endoscopic,
pot fi montate în combinaţie cu o sondă PEG. În general,
acestea sunt plasate pentru a asigura accesul nutriţional
pe te1111en lung.