LAWRENCE_EDITABIL

602 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
A
Figura 28-23. A. Fractură de stress la nivelul colului femural
identificată prin creşterea absorb\iei de radioizotopi (săgeala) cu
2 săptămâni înainte 8. Prezenţa f r acturii pe radiografie (săgeala).
(Din Lawrence PF. Essenlials of Surgica/ Special/ies. Ediţia a
3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
Epicondilita laterală (cotul tenismenului)
Epicondilita laterală, sau cotul tenismenului, este o leziune
de suprasolicitare la nivelul originii muşchilor extensori ai
pumnului. Această afecţiune este întâlnită la jucătorii de
spotturi cu rachetă, precum şi la muncitorii care efectuează
muncă manuală repetitivă de apucare şi ridicare a unor greutăţi.
Extensia pumnului este necesară pentru mişcarea de
apucare cu forţă (încearcă mişcarea de apucare cu articulaţia
pumnului in flexie!).
De asemenea, aceşti muşchi extensori ai pumnului disipează
fo11a când un obiect ţinut în mână loveşte un altul.
Cotul tenismenului presupune lezarea şi inflamaţia acestor
muşchi extensori ai pumnului la nivelul originii lor de pe
epicondilul lateral al humerusului. Majoritatea acestor leziuni
răspund la tratament conservator care include repaus, căldură
locală, antiinflamatoare, exerciţii de întindere a muşchilor
extensori ai atticulaţiei pumnului şi de întărire a musculaturii
antagonice (flexorii pumnului). În puţinele cazuri în care
este necesară intervenţia chirurgicală, ţesutul de granulaţie
cronic este identificat la nivelul originii muşchiului extensor
radial al carpului şi este excizat.
Tendinita coatei rotatorilor (bursita umărului)
Articulaţia gleno-humerală a umărului este cea mai mobilă
articulaţie din organism. Cei patru muşchi ai coafei
rotatorilor -subscapular, supraspinos, inf r aspinos şi ronmd
mic- îşi au originea la nivelul scapulei şi se inseră imediat
lateral de suprafaţa articulară a capului humeral. Aceşti
muşchi stabilizează articulaţia tracţionând capul humeral
către interiorul concavităţii puţin adânci a fosei glenoide
a scapulei. Pe sectiune transversală, aria coafei rotatorilor
este egală cu cea; muşchiului deltoid. Întrucât această arie
este direct proporţională cu forţa musculară, este interesant
faptul că forţa musculaturii umărului destinată menţinerii
stabilităţii articulaţiei prin coafa rotatorilor este egală cu cea
a deltoidului, care este responsabil cu mobilitatea articulară.
Tendinita coafei rotatorilor, sau bursita subacromială, este
frecventă la spmtivi ( de exemplu, îtmotătmi, anmcătmi) sau la
cei a căror loc de muncă presupune activităţi efetuate cu braţul
poziţionat deasupra capului (exemplu, mecanici). Pe măsură
ce are loc abducţia umărului, coafa rotatorilor (în special muşchiul
supraspinos) se contractă sub arcul coraco-acromial. Pe
măsură ce braţul este menţinut in poziţie ridicată, acest arc se
îngustează, comptimând şi ititând mecanic tendoanele coafei
rotatorilor. Bursa subacromială, reprezentată de un sac sinovial
plin cu lichid, se inflamează in aceste condiţii de fiicţiune şi
conllibuie la durere. Pot apărea modificările patologice succesive
la nivelul tendonului, de la inflamaţie cu edem local până la
calcifică1i degenerative, subţierea tendonului şi rnperea acestuia
(Figura 28-24). Modificătile inflamatmii dureroase pot afecta
şi bursa subacromială. Este dificil de precizat dacă sursa duretii
o reprezintă tendonul în sine sau bursa. O rupniră a coafei
rotatorilor reduce f011a de rotaţia externă a umărnlui. Durerea
poate pune la îndoială veridicitatea testării fo11ei musculare.
A!trografia umărului, ecografia sau TRM-ul pot diagnostica
rupn1ra de coafă a rotatorilor cu acurateţe.
Factorii care contribuie la durerea coafei rotatorilor
sunt suprasolicitarea, slăbiciunea musculară, dezechilibrul
muscular, telmica de aruncare incorectă, antrenament intens
şi instabilitatea a1ticulaţiei gleno-humerale. Tratamentul
constă în repaus, exerciţii excentrice pentru întărirea coafei
rotatorilor şi medicaţie antiinflamatoare. Decompresia chirurgicală
a arcului coracoacromial este indicată dacă afecţiunea
se cronicizează sau este necesară sutura tendonului rupt al
coafei rotatorilore.
Fasceita plantară (bursita calcaneană)
Fasceita plantară este o afecţiune frecvent întâlnită la alergători.
Fascia plantară este o structură groasă, fibroasă ataşată
de calcaneu, care se etalează distal la nivel plantar pentru a
înveli capetele metatarsienelor. Aceasta măreşte şi rigidizează
arcada longin1dinală a piciorului in timpul fazei de propulsie
pe haluce a mersului. Când această fascie inflexibilă este
elongată şi supusă unor impacturi repetate în timpul alergării,
apar leziuni la originea sa calcaneană, devenind inflamată şi
dureroasă. Reaca inflamatorie produce o exostoză calcaneană
de tracţiune, vizualizată pe radiografie sub fomrn unui pinten
osos. Nu este clar în ce măsură durerea calcaneeană este
at1ibuită acestei exostoze. În cazul multor pacienţi cărora li
se efecn1ează radiografii ale piciorului pentru alte afecţiuni,
sunt descoperite exostoze asimptomatice.
Clasic, durerea plantară calcaneeană este mai intensă
când mersul este iniţiat dimineaţa, după ce pacientul stă o