LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 20 Ficatul şi splina 337
TABELUL 20-5. Indicaţiile splenectomiei
Ruptură splenică (splenorafia este preferată la anumiţi
pacienţi)
Traumă
Leziune iatrogenă
Afeqiuni hematologice
Anemie hemolitică
Sferocitoză ereditară
Eliptocitoză ereditară
Talasemie minoră şi majoră (rar)
Figura 20-23. Imagine de CT abdominal care decelează un
hematom splenic subcapsular.
altor leziuni/afecţiuni concomitente la nivel abdominal
sau la nivelul viscerelor din vecinătatea splinei. Chisturile
sau abcesele de la nivelul splinei sunt vizualizate clar prin
computer tomografie, ceea ce pennite efectuarea de drenaje
percutanate sub ghidaj CT. CT-ul poate fi folosit în monitorizarea
leziunilor splenice şi pentru a obţine infonnaţii
despre vascularizaţia splinei, dar ecografia este metoda de
preferat în aceste situaţii datorită lipsei iradierii pacientului.
Scintigrafia
Suspensiile coloidale de technetium sunt preluate de sistemul
reticuloendotelial, iar imaginile rezultate după scanarea
scintigrafică oferă informaţii utile despre dimensiunea
şi funcţia splinei. Scanarea radioizotopică are rolul de a
decela eventuale spline accesorii în cazurile în care după
splenectomie nu se reuşeşte controlul adecvat al afecţiunilor
hematologice existente, sau în cazurile în care o evoluţie
iniţial favorabilă este wmată de reapariţia bolii hematologice.
Scintigrafia splinei este de ajutor şi pentru a diferenţia o
splină accesorie de o tumoră a cozii de pancreas.
Splenoza (autotransplantul heterotopic al splinei) se traduce
printr-o hipercaptare a radioizotopului în poziţii ectopice,
aberante.
Angiografia
Secţiunile fine, rapide, efectuate prin tehnica angioCT, au
înlocuit cateterizarea arterei splenice pentru evaluarea Iaceraţiilor
splenice la pacienţii cu traumatism abdominal, stabili
din punct de vedere hemodinamic, la care ultrasonografia
vizualizează lichid liber intraabdominal. AngioCT-ul este
util atât în stabilirea diagnosticului de tromboză de venă
splenică, cât şi în planificarea procedurilor de decompresie
a sistemului venos portal. Această metodă imagistică este
de ajutor şi în evaluarea tumorilor splenice. Embolizarea
a11erei splenice poate fi utilă pentru a reduce sângerarea
la pacienţii programaţi pentru splenectomie laparoscopică
sau clasică. Ernbolizarea parţială, selectivă, este utilizată
pentru controlul hipersplenismului la copiii cu hipe11ensiune
po11ală şi pentru controlul hemoragiei la pacienţii
cu laceraţii splenice.
Anemie hemolitică autoimună non-responsivă la terapie
steroidiană
Purpură trombocitopenică idiopatică
Trombocitopenie imunologică asociată cu leucemie
limfocitară cronică sau lupus eritematos sistemic
Purpură trombotică trombocitopenică (rar)
Hipersplenism asociat cu alte patologii
Inflamaţie
Boli infiltrative
Congestie
Leucemie şi limfom (rar)
Alte patologii
Abces splenic (deseori asociat cu abuz de droguri sau
SIDA)
Tumori primare şi metastatice
Chiste splenice
Anevrism de arteră splenică
Varice gastrice hemoragice secundare unei tromboze de
venă splenică
AFECŢIUNILE CHIRURGICALE
ALE SPLINEI
Splina poate prezenta o varietate de afecţiuni al căror tratament
poate necesita intervenţia chirurgicală (Tabelul 20-5).
Trauma reprezintă cea mai frecventă cauză pentru indicaţia
de splenectomie. Alternativele la splenectomia totală (ex.
splenectomia pat1ială, embolizarea pentru controlul hemoragiei
şi procedurile de drenaj percutanat ghidate radio-imagistic)
sunt adesea efectuate cu succes.
Traumatismele splenice
Splina este cel mai frecvent organ afectat în mma contuziilor
abdominale şi al doilea cel mai frecvent organ lezat
în traumatismele abdominale prin plăgi penetrante. În mod