LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 4 Sângerările chirurgicale 45
TABELUL 4-6. Managementul reacţiilor transfuzionale
Reacţii transfuzionale minore
Reacţii transfuzionale majore
Reacţie
Febră, eritem, urticarie
Febră, frison, hipotensiune,
sângerare în zone anterior uscate,
hemoglobinurie, scăderea diurezei
Management
Monitorizare, antihistaminice
Oprirea imediată a transfuziei; unitatea de sânge ar trebui
retrimisă la centrul de transfuzii pentru repetarea compatibilităţii,
repleţie volemică, vasopresoare (manitol, Lasix)
transfuziei ce includ aspirină, antipiretice şi antihistaminice
pot preveni complicaţiile ulterioare. Alternativ, transfuzia cu
masă eritrocitară deleucocitată poate fi, de asemenea, eficientă.
Reacţia hemolitică acută poate varia în severitate de la
fonne minore, la forme catastrofale. Majoritatea reacţiilor
hemolitice apar ca urmare a unei erori medicale de scriere
a tipului de grup sanguin şi a transfuziei de produse incompatibile
ABO. Acestea pot debuta rapid după administrarea
a doar 50 mL de sânge de la donator. Simptomele includ:
senzatia de cald sau rece, eritem facial, dureri precordiale,
dureilombare. Semnele includ: febră, hipotensiune, tahicardie,
hematurie, hemoglobinurie, sângerare şi posibil insuficienţă
renală acută. Gestionarea cu succes a reacţiilor hemolitice
transfuzionale depinde de diagnosticul precoce şi intervenţia
promptă. Transfuzia trebuie oprită imediat. Restul sângelui
de transfuzat şi o probă din sângele pacientului sunt trimise
la laborator pentm depistarea grupului ABO/Rh şi testarea
compatibilităţii. Produsul de transfuzat şi o probă de sânge
de la pacient sunt, de asemenea, trimise pentru culturi în vederea
diagnosticului diferenţial de contaminare. Tratamentul
este, în principal, suportiv. Instabilitatea hemodinamică este
tratată prin repleţie volemică şi cu ajutoml vasopresoarelor,
când este necesar. Unii clinicieni recomandă administrarea
de manito! şi/sau diuretice de ansă, precum furosemid,
pentru a menţine diureza. Insuficienţa renală severă poate
necesita hemodializă.
Boala grefă contra gazdă apare când pacienţii imunosupresati
primesc leucocite ale donatorului în terapia cu derivate de
sânge. Aceste celule nu sunt recunoscute ca fiind non-seif de
către primitor şi iniţiază un răspw1s imun împotriva ţesuturilor
gazdei. Debutul simptomelor este frecvent insidios, la câteva
săptămâni post procedural, şi include febră, e1item, disfuncţie
hepatică, diaree. Acestea pot fi prevenite prin administrarea
de concentrat eritrocitar deleucocitat şi/sau eritrocite iradiate.
Transmiterea agenţilor infecţioşi
Transmiterea agenţilor infecţioşi prin transfuzie este rară,
dar posibilă. Sângele poate transmite infecţii bacteriene,
virale şi parazitare.
Leziuni pulmonare acute în contextul transfuziei
Leziunile pulmonare acute asociate transfuziei (LPAT) survin
într-un număr de I la fiecare 5.000 de transfuzii. Acestea pot
apărea la transfuzia oricărui produs sanguin, dar sunt cel mai
frecvent întâlnite în transfuzii ce conţin plasmă, precum PPC
sau masă trombocitară. LPAT sunt caracte1izate de edem pulmonar
noncardiogen ce apare după transfuzie. Evenimentul
declanşator în LPAT este necunoscut. În general, debutul
edemului pulmonar şi al insuficienţi respiratorii este în primele
1-2 ore de la iniţierea transfuziei, dar poate apărea până la 6
ore după transfuzie. Recent, a fost identicat un sindrom LPAT
întârziat ce poate apărea până la 72 de ore după transfuzie.
Tratamentul in LPAT este suportiv.
PLATFORMA REZIDENTIAT.COM
Platfonna online rezidentiat.com oferă resurse
suplimentare online: întrebări de evaluare de tipul celor de
la admitere în rezidentiat, slide-uri Power Point + audio,
flash-card-uri, video c operaţii, cazuri clinice USMLE la
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
Cannon JW. Hemorrhagic shock. New Engl 1 Med. 20 I 8;378:370-379.
Carson JL, Triulzi DJ, Ness PM. lndications for and adverse effects
of red-cell transfusion. New Engl J Med. 20 I 7;377: 1261-1272.
Delaney M, Wendel S, Bercovitz RS, et al. Transfusion reactions:
prevention, diagnosis, and treatment. Lancet. 2016;388:
2825-2836.
Orfanakis A, Deloughery T. Patients with disorders of thrombosis
and hemostasis. Med Clin North Am. 2013;97: 1161-1180.
Smith M, Wakam G, Wakefield T, Obi A. New trends in anticoagulation
therapy. Surg Clin North Am. 2018;98:219-238.
MODELE DE ÎNTREBĂRI _ -·::.
ÎNTREBĂRI
Alegeţi un singur răspuns pentru fiecare întrebare.
1. Un pacient în vârstă de 21 de ani ajunge la golful traumei
cu mai multe răni prin împuşcare. După resuscitarea
iniţială, pacientul este dus în sala de operaţie pentru
laparotomie exploratorie. În următoarele 4 ore, pacientul
primeşte mai mult de 1 O unităţi de eritrocite ambalate
şi 2 g de calciu i.v. Pacientul continuă să aibă o respiraţie
difuză de la locurile chirurgicale şi locurile de acces venos.
Laboratoarele sunt remarcabile pentru un aPTT de 100
sec, INR de 5 şi un număr de trombocite de 20.000. Care
este cea mai probabilă cauză a coagulopatiei acestui
pacient?
A. Reacţie de transfuzie hemolitică acută
B. Coagulopatia diluată
C. Utilizarea medicamentelor antiplachetare la domiciliu
D. Hipocalcemie indusă de citrat
E. Boala Von Willebrand