LAWRENCE_EDITABIL

582 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Din punct de vedere patologic, aceste chisturi reprezintă
anomalii congenitale ale celulelor embrionare pluripotenţiale
care devin izolate şi ulterior suferă un proces de multiplicare
dezorganizată. Chisturile sunt compuse structure ectodennale
şi mezodem1ale şi, adesea, conţin foliculi piloşi, glande
sebacee şi sudoripare. Tratamentul optim constă în excizia
chirnrgicală completă.
Limfangioame şi hemangioame
Limfangioamele şi hemangioamele sunt două tipuri de tumori
similare din punct de vedere histologic; hemangioamele conţin
capilare pline cu sânge, iar limfangioamele conţin canale
limfatice. Aceste leziuni pot fi de tip capilar, cavernos sau mixt.
Higroamele chistice sunt formaţiuni voluminoase, multiloculate,
nedureroase, de consistenţă moale, de regulă identificate
la naştere sau descoperite în primii doi ani de viaţă. Aceste
fonnaţiuni sunt malfonnaţii limfatice cavernoase care se pot
forma oriunde în corp, dar cel mai frecvent apar în triunghiul
cervical posterior. Frecvent, cresc în dimensiuni în timpul unor
infeqii de căi respiratorii supe1ioare. Dacă ajung la dimensiuni
gigante, pot avea efect compresiv pe laringe, trahee şi esofag.
Aceste fonnaţiuni sunt neîncapsulate, dezorganizate, pline
cu lichid, cu pereţi subţili, care dese01i înglobează elemente
nervoase şi vasculare esenţiale făcând excizia foa1te dificilă.
Înainte de excizia chirurgicală, o examinare lRM este necesară
pentru a aprecia delimitarea şi pentru a exclude o extensia
toracică. Excizia chirurgicală completă, deşi de dorit, nu
trebuie să sac1ifice elemente anatomice impo1tante. În cazul
higroamelor voluminoase, este probabil să fie necesare mai
multe intervenţii chirurgicale pe parcursul primilor ani de viaţă.
Hemangioamele congenitale, de obicei uşor de diagnosticat,
sunt malfo1maţii congenitale prezente la naştere. Acestea au
aspect de mase violacee şi sunt localizate la nivelul cavităţii
orale, faringelui, glandelor parotide sau al gâtului şi, în general,
cresc în dimensiuni în timpul efo1tului de plâns sau de
tuse al copilului. Întrucât majoritatea hemangioamelor scad
în dimensiuni spontan până la vârsta de 5 ani a copilului,
tratamentul conservator este justificat. Excizia laser sau
cea la rece poate fi benefică atunci când hemangiomul nu
regresează. Co1ticoterapia poate fi utilizată, însă cu o rată
de succes variabilă. Hemangioamele cutanate ale capului şi
gâtului sunt uneo1i asociate şi cu hemangioame localizate la
nivelul arborelui respirator, în mod particular la nivel subglotic.
Acest aspect trebuie întotdeauna avut în vedere la un copil cu
dificultăţi respu·atorii şi cu hemangioame faciale sau cervicale.
Hemangioamele subglotice pot fi tratate prin excizii cu laser
cu C0 2 , endoscopice sau prin administrare de -blocante.
Alte tumori benigne
În mod tipic, tumorile benigne sunt fom1aţiuni cu creştere
lentă, nedureroase, de regulă cu evolupe pe parcursul mai
multor ani. Lipoamele sunt fo1maţiuni asimptomatice, moi,
mobile, localizate în ţesutwile subcutanate sau la nivel cervical
profund. De obicei, au prezentare tipică şi, uneori, se pot fonna
şi intramuscular. Leziunile care îşi schimbă rata de creştere sau
care ajung la dilnensiuni suficient de mmi pentru a provoca
neplăceri pacientului, sunt excizate. Tumorile neurogenice sunt,
în p1incipal, schwanoame şi neurofibroame. Acestea iau naştere
din teaca nervilor cranieni ( ex. ne1vul vag şi glosofaringian) sau
din plexul nervos simpatic ce1vical. Twnorile neurogenice se
prezintă, de obicei, ca formaţiuni tumorale ce1vicale solitare.
Dmtre cele două tipuri histologice, schwanoamele sunt cele
mai benigne în evoluţie. În01.1cât axonii individuali înconjoară
tumora, o excizie care să păstreze ne1vul de 01igine este
întotdeauna de preferat. Neurofibroamele sunt mai dificil de
tratat pentru că, în acest caz, axonii ne1vului trec prin grosimea
tum01ii. Astfel, excizia tumo1ii presupune sacrificarea nervului.
Pacienţii cu mai multe neurofibroame trebuie să fie investigaţi
pentru neurofibromatoza von Recklinghausen.
Tumori maligne
Lirnfoamele maligne reprezintă cea mai frecventă patologie
malignă cervicală în rândul copiilor şi adulţilor tineri, însumând
>50% din cazurile de neoplazie. Formaţiunile tumorale
pot fi bilaterale, sunt nedureroase, de consistenţă solidă, fără
necroză centrală. Alte se1m1e şi sm1ptome ale limfoamelor
includ hepato-splenomegalia, modificări radiologice la nivel
toracic (cu adenopatie mediastinală) şi scădere ponderală
marcată. Limfoamele sunt clasificate în Hodgkin şi non-Hodgkin.
Subtipul histologic cu scleroză nodulară al limfomului
Hodgkin este cea mai frecvent întâlnită formă şi este deseori
localizată la nivelul grupelor limfoganglionare ce1vicale şi
mediasti11ale superioare. Confinnarea histopatologică este
obligatorie şi acesta este, de obicei, singurul rol al chinn-­
giei în tratamentul acestei afecţiuni. Tratamentul constă în
chimioterapie, radioterapie sau o combilrnţie între cele două.
Rabdomiosarcomul, de obicei în forma sa embrionară,
este cea mai frecventă tumoră solidă cervicală, primară, în
rândul copiilor. Această leziune era considerată universal
fatală, însă terapiile modeme multi-modale care combină
chirurgia cu radioterapie şi chimioterapie permit astăzi rate
de supravieţuire mult îmbunătăţite.
Carcinomul scuamocelular este tipul de cancer care metastazează
la nivel cervical cel mai f r ecvent, tumora pri111ară
fiind localizată, de regulă, la nivelul segn1entului aerodigestiv
superior. Suprafeţele mucoase ale acestui segment trebuie să fie
investigate cu atenpe, în cazul unei metastaze limfoganglionare
cervicale, pentru depistarea tumorii primare. O radiografie
toracică trebuie efectuată pentru depistarea unor metastaze
pulmonare sau pentJu elimi11area plămânilor ca sediu al tumorii
primare (mai ales în cazul fo1maţiunilor supraclaviculare). O
examinare CT sau TRM facilitează aprecierea extensiei f01maţiunilor
tumorale voluminoase precum şi relapa acestora cu
fascia prevertebrală, baza craniului şi mtera carotidă. Recent,
examinările prin tomografie cu emisie de pozitJ-oni (PET-CT) au
devenit populare pentru evaluarea extensiei locale şi identificarea
metastazelor la distanţă, precum şi pentJ1r identificarea tumorii
prilnare. PET-CT utilizează molecule de glucoză marcate cu
un radioizotop, care se administrează intravenos pacientului.
Glucoza este absorbită cu precădere de celulele cu rată de diviziune
ridicată (fie de cauză inflamatorie, fie malignă), astfel
concennfmd radioizotopul care va putea fi identificat prin scanare.
Puncpa-biopsie cu ac fu1 poate fi un element de diagnostic util,
mai ales în fazele precoce de evaluare, pentJ11 diagnosticul
citologic. Tratamentul tumorii ptimare constă în radioterapie,
chirnrgie sau o combinape a celor două, în funcţie de sediul şi
dimensiunea tu11101ii. Evidarea ganglionară ce1vicală asigură
excizia lanţurilor lilnfoganglionare de la nivelul u·iunghiurilor
cervicale anterior şi posterior situate ipsilateral. Pentru 5-10%
dintJ·e pacienţii cu metastaze cervicale de carcinom spinocelular,
sediul tumorii primare nu poate fi identificat în urma examenului
clmic şi endoscopic. Tratamentul acestor pacienţi constă
în evidare limfoganglionară ce1vicală radicală modificată cu
radioterapia sediului pri111ar cel mai probabil. PentJu 30% dintre