LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 22 Oncologie chirurgicală: boli maligne ale pielii şi ţesuturilor moi 367
TABELUL 22-2. Recomandări de screening pentru cancer
Localizarea
cancerului
Sân
Colon
Prostată
Col uterin
Plămân
Modalitate de screening
Mamografie:
40-44 ani - screening opţional
45-54 ani - evaluare imagistică - la fiecare
1-2 ani
>54 ani - la fiecare 2 ani, pentru pacientele
sănătoase/ cu speranţă de viaţă de 1 O ani
Cu antecedente heredo-colaterale prezente,
anual începând cu 1 O ani mai devreme faţă
de vârsta diagnosticării primei rude de grad I
IRM mamar: la pacienţii cu risc ridicat
La 50 de ani: colonoscopie -la fiecare 1 O
ani. Mai devreme dacă există antecedente
heredo-colaterale semnificative (o rudă de
gradul I <60 de ani sau 2 rude de orice vârstă)
SAU Colonografie CT (colonoscopie virtuală)
0 - la fiecare 5 ani
SAU Sigmoidoscopie flexibilă 0 - la fiecare 5
ani
SAU Clismă baritată cu dublu contrast" - la
fiecare 5 ani
SAU FOBT° anual
SAU FIT° anual
SAU Test ADN din scaun ° -la fiecare 3 ani
PSA: Screening la vârsta >50 ani
SAU de la 45 de ani dacă este afro-american
sau dacă are o rudă de grad I cu cancer de
prostată la vârsta <65 ani
BPN-la fiecare 3 ani la grupa de vârstă 21-29
de ani
SAU BPN plus testare HPV - la fiecare 5 ani
pentru vârsta între 30-65 ani
La >65 de ani, dacă examenele anterioare au
fost normale, se poate întrerupe screening ul
LDCT la grupa de vârstă 55-74 ani, cu stare
generală bună, fumător de 30 de ani, care încă
fumează sau a renunţat de < 15 ani
0
Oacă cesrul este pozitiv, rrebuie efectuară colonoscopia.
o; tomografie compucerizată; ADN, acid dezoxiribonucleic; FIT, tesc
imunochimic fecal; FOBT, tescui pentru hemoragie ocultă în fecale; HPV,
virusul Papilama uman; LOCT, CT cu doze mici; IRM, imagislică prin
rezonanţă magnetică; PSA, antigen specific prostatic.
face posibilă evaluarea arhitecturii tisulare. Puncţia aspirativă
cu ac fin se foloseşte pentru diagnosticul nodulilor
tiroidieni, a adenopatiilor, a nodulilor pulmonari şi a altor
formaţiuni nodulare.
Biopsia cu ac gros reprezintă prelevarea unui fragment
de ţesut dintr-o masă tumorală suspectă, folosind un ac
gros, în general de 12-14 G. Aceasta este utilizată pentru
prostată, sân, ficat şi alte tumori. Această metodă de biopsie
oferă mai multe informaţii histologice decât biopsia FNAB,
deoarece reuşeşte să preleve ţesut şi nu doar celule. Biopsia
cu ac gros permite, de asemenea, evaluarea markerilor
tumorali, cum ar fi receptorii de estrogen şi progesteron în
cancerul de sân. În plus, aceasta permite identificarea unor
factori precum infecţia cu virusul papiloma uman (HPV)
în cancerele capului şi gâtului. Probabilitatea erorilor de
diagnostic la biopsia cu ac gros este mult mai mică decât
în cazul FNAB.
Biopsia excizională se referă la îndepărtarea completă
a unei leziuni, în timp ce biopsia incizională se referă la
îndepărtarea unui fragment dintr-o leziune. Mărimea, localizarea
şi planul de tratament chirurgical influenţează decizia
de a efectua biopsie excizională sau incizională. Deciziile
privind efectuarea acestor tipuri de biopsii ar trebui luate
în cadrul unor comisii multidisciplinare. Selectarea unei
metode de biopsie inadecvate poate compromite strategia
de tratament chirurgical ulterior. Ca regulă generală, cea
mai puţin invazivă metodă de biopsie care minimizează
afectarea ţesutului înconjurător şi oferă diagnosticul cel
mai precis este cea optimă pentrn a facilita ulterior rezecţia
chirurgicală definitivă.
Analize de laborator
Evaluările biologice la pacienţii investigaţi pentru cancer
includ hemoleucograma, electroliţii serici, teste ale funcţiei
hepatice şi markeri tumorali, în funcţie de tipul de cancer.
Ghidul frecvent actualizat al National Comprehensive Cancer
Network (NCCN; https://www.nccn.org) oferă recomandări
pentru diagnosticul şi tratamentul diferitelor tipuri de cancer.
Tehnici de imagistică
Tehnicile imagistice pentru stabilirea diagnosticului şi stadializarea
neoplaziei includ ecografia, radiografii simple,
examinarea cu contrast a tractului gastro-intestinal sau a
tractului genito-urinar, CT, colonografia CT (colonoscopia
virtuală), imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM), IRM
amplificată dinamic (IRMAD) şi tomografia cu emisie de
pozitroni (PET).
Tehnici de prelevare a biopsiilor
Metodele de diagnostic mai invazive includ endoscopia
digestivă superioară şi inferioară, şi colangiopancreatografia
retrogradă endoscopică. Laparoscopia, toracoscopia şi
mediastinoscopia pot fi efectuate, de asemenea, în funcţie
de tipul şi de localizarea tumorii.
Metode suplimentare de diagnostic
Metodele mai noi de diagnostic includ profilarea expresiei
genice, ceea ce înseamnă măsurarea activităţii a mii de
gene simultan, pentru a oferi o imagine a funcţiei celulare.
Aceasta poate fi folosită, de exemplu, pentru a face diferenţa
între leziunile tiroidiene benigne şi cele maligne. Măsurarea
f r ecvenţei de apariţie a genelor specifice cancerelor poate
oferi, de asemenea, informaţii predictive şi prognostice
pacienţilor, precum şi îndrumare pentru oncologi.
Stadializare şi grade de diferenţiere
Stadializarea implică încadrarea cancerelor în diferite grupuri,
pe baza caracteristicilor tumorii primare şi a prezenţei
sau absenţei diseminării regionale sau la distanţă a tumorii
primare. Această clasificare ajută clinicienii să prezică prognosticul
şi să stabilească tratamentul corect. Cel mai utilizat
sistem de stadializare a cancerului este cel al American Joint
Committee on Cancer (AJCC), denumit stadializare TNM
(Tumoră, Nodul limfatic, Metastază) (https://www.cancer.
gov/about-cancer/diagnosis-staging/staging)