LAWRENCE_EDITABIL

500 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
LEZIUNE VECHE
NEMODIFICATA ÎN 2 ANI
MORFOLOGIE BENIGNĂ
NODUL PULMONAR
SOLITAR
Anamneza şi
examen fizic
CAUTA RADIOGRAFII
ANTERIOARE
LEZIUNE NOUA
LEZIUNE MODIFICATA
I
I
I
I
I
I
I
I '-,
TOMOGRAFIE
SAU
EXAMEN CT
MORFOLOGIE SUSPECTĂ
I '-
BIOPSIE PERCUTANĂ
I
TRANSBRONHIALĂ
I
I
I/ NEDEFINIT MALIGN
FĂRĂ RADIOGRAFII ANTERIOARE
NODULI
MULTIPLI
i
INVESTIGAŢII
SUPLIMENTARE
PATOLOGIE
BENIGNA
URMĂRIRE
Radiografie anuală
URMĂRIRE ATENTĂ
Radiografii trimestriale
până la 1 an, apoi anuale
//
TRATEAZĂ
CORESPUNZĂTOR
Figura25-17. Protocolul de lucru pentru evaluarea pacienţilor cu nodul pulmonar solitar asimptomatic. CT, computer tomografie.
(Din Lawrence PF. Essentials o/Surgica/ Specialties. Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
evidenţiază un nodul pulmonar solitar sau o leziune nodulară,
investigaţii suplimentare sunt necesare în vederea
stabilirii unui plan terapeutic (Figura 25-17). Importanţa
radiografiilor toracice anterioare nu trebuie subestimată.
Planul terapeutic este puternic influenţat de cunoaşterea
leziunilor iniţiale şi de rata de creştere a acestora. Leziunile
stabile sau cele care îşi dublează dimensiunile în mai mult
de 6 luni sunt de obicei benigne. Leziunile noi sau cele cu
o rată de creştere accelerată trebuie considerate maligne,
până la proba contrarie.
Revărsatele pleurale
Din raţiuni diagnostice şi de tratament, efuziunile pleurale
(acumularea de lichid în spaţiul pleural) sunt împărţite în
două categorii: transudate şi exudate. Transudatele au cauze
externe ce produc dezechilibre între secreţia şi absorbţia lichidului
pleural, cu acumularea acestuia. Cele mai frecvente
cauze sunt reprezentate de insuficienţa cardiacă congestivă,
ciroză şi atelectazie. Exudatele se fonnează în unna unor
procese patologice primare ale cavităţii pleurale ( ex. tumori
maligne ce produc exudat sau blochează canalele limfatice).
Simptomatologia efuziunilor pleurale include dispneea,
durerea de tip plew-itic şi senzaţia de apăsare toracică. Diminuarea
munnurului vezicular şi prezenţa matităţii la percuţie
sunt observate la examenul fizic. Toracocenteza reprezintă
principala metodă de diagnostic. Lichidul extras este analizat
în vederea clasificării acestuia ca transudat sau exudat
(Tabelul 25-4). Coloraţia Gram şi culturile bacteriene sunt
efectuate de rutină. Evacuarea a cât mai mult lichid posibil
din cavitatea plew-ală pennite, de obicei, evidenţierea la
examenul radiologic ulterior, a unor leziuni anterior ascunse.
Tratamentul unui revărsat pleural depinde de cauza acestuia
(Tabelul 25-5). Transudatele necesită rareori montarea unui
TABELUL 25-4. Teste pentru diferenţierea
transudatului pleural de exudat
Test Exudat Transudat
Proteine (g/dl) >0,3 <0,3
Proteine lichid pleural/proteine >0,5 <0,5
serice (g/dl)
Lactat dehidrogenaza (IU/L) > 200 <200
Lactat dehidrogenaza lichid pleural/ >0,6 <0,5
lactat dehidrogenaza serică (g/dl)
tub de dren. Tratamentul lor constă în tratamentul cauzei ( ex.
tratamentul insuficienţei cardiace). Exudatele necesită, de
obicei, drenaj toracic. Efuziunile de natură malignă recidivează
adesea după torocenteză izolată. În aceste cazuri este
necesară inse11ia unui tub de dren. Menţinerea drenajului până
la evacuarea completă a spaţiului pleural şi instilarea unui
TABELUL 25-5. Cauze frecvente ale revărsatelor
pleurale
Transudat
Insuficienţă cardiacă congestivă
Ciroză
Hipoalbuminemie
Sindrom nefrotic
Exudate
lnfeqie
Neoplazie
Chilotorax
Tuberculoză