LAWRENCE_EDITABIL

662 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
de 70-80%. Leziunile de dimensiuni mai mari localizate
distal sau leziunile proximale necesită penectomie totală şi
metrostomie perineală. Dacă este prezentă invazia scrotului,
a pubelui sau a peretelui abdominal, excizia radicală în bloc
poate fi necesară.
Un procent important de pacienţi prezintă adenopatii
inghinale la diagnostic. Totuşi, adenopatii le prezente înainte
de excizia tumorii primare pot fi rezultatul proceselor infecţioase
locale şi nu al bolii metastatice. Aşadar, evaluarea
regiunii inghinale trebuie repetată la 4-6 săptămâni, timp
în care pacientului i se recomandă tratament antibiotic.
Dacă adenopatiile inghinale persistă sau apar de novo,
există o probabilitate înaltă ca boala să fie metastatică şi se
recomandă realizarea limfadenectomiei ilio-inghinale. În
schimb, dacă adenopatiile dispar după tratamentul antibiotic,
limfadenectomia profilactică nu este necesară.
Iradierea tumorii primare şi a ganglionilor regionali reprezintă
o alternativă la chirurgie pentru pacienţii cu leziuni
mici (<2 cm), în stadii incipiente. Avantajul radioterapiei
în comparaţie cu tratamentul chirurgical este reprezentat de
prezervarea peniană. Totuşi, ratele de control oncologic al
bolii sunt mai reduse comparativ cu cele în wma exciziei
chirurgicale. Similar, radioterapia poate fi curativă pentru o
proporţie de pacienţi cu metastaze ganglionare inghinale, însă
într-un procent mai redus decât limfadenectomia inghinală.
Patologii dobândite
Priapismul
Priapismul reprezintă o patologie caracterizată prin prezenţa
erecţiei prelungite. Spre deosebire de erecţia fiziologică, în
priapism doar corpii cavernoşi sunt turgescenţi, iar corpul
spongios (inclusiv glandul) este flasc. Priapismul poate fi
fie cu flux redus, fie cu flux crescut. În priapismul cu flux
redus este prezentă obstrucţia efluxului venos de la nivelul
corpilor cavernoşi, ceea ce duce la tromboza sângelui de
la acest nivel. Netratat, corpii cavernoşi se fibrozează în
timp din cauza ischemiei, iar pacientul dezvoltă disfuncţie
erectilă. Printre etiologiile posibile se numără anemia
falciformă, leucemia, bolile maligne metastatice şi injecţii
intracorporale de substanţe vasoactive pentru tratamentul
impotenţei. În priapismul cu flux crescut există o creştere
a afluxului sanguin spre corpii cavernoşi. Acesta poate
fi cauzat de leziuni ale vascularizaţiei pelvine, cum ar fi
traumatismele pelvine, care determină creşterea afluxului
sanguin spre penis, secundar unei fistule vasculare.
Tratamentul pacienţilor cu anemie falciformă trebuie
să fie direcţionat spre cauza subiacentă, aceşti pacienţi
necesitând hidratare, alcalinizare, analgezice şi transfuzii.
Pacienţii cu priapism secundar injectării intracorporale
de substanţe vasoactive pot răspunde la injectarea
intracoporală de fenilefrină, în special când durata priapismului
este <6 ore. În caz contrar, tratamentul presupune
aspirarea sângelui de la nivelul c9rpilor cavernoşi
şi irigarea acestora cu soluţie salină. Jn caz de eşec, o
altă opţiune terapeutică este reprezentată de procedura
Winter, ilustrată în Figura 29-25. Această procedură
presupune introducerea unui ac de biopsie în corpii
cavernoşi la nivelul glandului, bilateral, şi îndepărtarea
unui fragment de ţesut, cu scopul de a crea o cale de
comunicare între corpii cavernoşi şi corpul spongios. Prin
urmare, sângele sechestrat la nivelul corpilor cavernoJi
se poate drena prin intermediul corpului spongios. ln
rarele cazuri în care niciuna dintre metodele menţionate
nu este eficientă, opţiunea este de a realiza o intervenţie
chirurgicală deschisă cu scopul de a crea o comunicare
între corpii cavernoşi şi corpul spongios.
Când se suspectează un priapism cu flux crescut, se
recomandă obţinerea unei analize a gaz ,
elor prezente în
sângele de la nivelul corpilor avernoşi. ln priapismul cu
flux scăzut, PO 2 este scăzută. ln priapismul cu flux înalt,
PO 2 este crescută, iar tratamentul este reprezentat de arteriografia
arterei ruşinoase, cu embolizarea selectivă a fistulei.
Fimoza
Fimoza reprezintă contractura fibrotică a tegumentului
prepuţial, care nu permite retracţia prepuţului peste glandul
t-,·-;:;,..
l{Ai
,,;;ţ;,
A
Figura 29-25. Şunt Winter pentru tratamentul priapismului.
Se utilizează un ac de biopsie pentru crearea unei fistule între
gland (corpul spongios) şi corpii cavernoşi. A. Faţa dorsală.
B. Secţiune sagitală. (Din Lawrence PF. Essentials of Surgical
Special/ies. Ediţia a 3-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams
& Wilkins; 2007.)