LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 20 Ficatul şi splina 335
Coada pancreasului
Hilul splinei
Ligamentul gastrosplenic
Omentul mare (stânga)
Figura 20-19. Palparea bimanuală a splinei.
Trompa uterină/ovar (femei)
Traiectul de coborâre a testiculului
Figura 20-17. Localizări posibile ale splinelor accesorii. Punctele
indică locurile potenţiale de localizare a splinelor accesorii.
(Retipărit cu permisiunea Moore KL, Dailey AF, eds. Clinical!y
Oriented Anatomy. Ediţia a 5-a. Baltimore, MD: Lippincott
Williams & Wilkins; 2005.)
splinei apare în câteva boli ce cauzează trombocitopenie
marcată. Splenectomia este urmată de trombocitoză pasageră.
Splina face patie din sistemul reticululoendotelial şi are
un rol important în procesele imune, asigurând răspunsurile
imune specifice şi non-specifice. Splina este cea mai mare
sursă de imunoglobulină M (IgM), splenectomia generând
o scăderea marcată a acesteia şi a producţiei de opsonină.
Datorită masei şi poziţionării în circulaţie, cel mai probabil
splina are un rol major în modularea răspunsului citokinic
la infecţie.
ANOMALIILE SPLINEI - CONSIDERATII
DIAGNOSTICE GENERALE
Anamneza şi examenul clinic
La evaluarea unui pacient cu o posibilă afecţiune splenică,
este importantă obţinerea unor date exacte despre istoricul
personal şi familial. Medicul examinator trebuie să
întrebe pacientul despre istoricul sângerărilor, dacă există.
Acest istoric poate consta în sângerări anormale, epistaxis
spontan, sângerări gingivale, menoragie. De interes sunt
şi istoricul de consum de medicamente ce pot interfera cu
funcţia plachetară, precum şi istoricul personal şi familial
de afecţiuni hematologice, cum ar fi limfomul sau leucemia.
Dacă pacientul are deja un diagnostic, este important să
notăm ce tratamente au fost efectuate până în prezent şi
dacă există un răspuns la aceste tratamente.
De obicei, o splină normală este dificil de palpat. Această
palpare se realizeză bi manual, cu pacientul în decubit dorsal
(Figura 20-19) sau prin metoda Middleton (Figura 20-20).
O splină mărită în volum secundar unei afectiuni hematologice
nu este de obicei dureroasă. De aceea, disconfortul
la palpare alertează clinicianul către o posibilă infecţie
splenică, infarct splenic sau ruptură splenică.
@--- Capilar nusold
, ,,, Art,rloU t'4'minala
C:..(rl- Cordaj spl•nk
J
Clrcuţl<
..... Ceful.1
dtschlsi
ro, ţ C
retlculoendotellalj
:' lpa
0
Circulaţie deschlsl
I---- Sinus splenlc
(tapetat de tndoteUu)
!!l!ll',..L _____ ,1rculaţletnchlsi
Figura 20-18. Microanatomia splinei, componentele sale
funcţionale cu ilustrarea atât a circulaţiei închise cât şi a
celei deschise. (Retipărit cu perimiunea Moore KL, Dailey AF,
eds. C/inically Oriented Anatomy. Ediţia a 5-a. Baltimore, MD:
Lippincott Williams & Wilkins; 2005.)
Figura 20-20. Palparea splinei prin metoda Middleton.