LAWRENCE_EDITABIL

154 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
A
B
C
Figura 12-15. A. În abordul !vor Lewis pentru rezecţia esofagiană, se practică două incizii separate. B. Incizia abdominală iniţială este
folosită pentru a mobiliza grefonul de substituţie esofagiană (de obicei stomacul) intratoracic drept. C. Se practică o a doua incizie la
nivelul toracelui drept, pentru a finaliza rezecţia esofagului distal şi pentru a restabili continuitatea gastrointestinală prin anastomozarea
stomacului cu esofagul proxima I. (Retipărită cu permisiunea Kaiser LR, Kron IL, Spray TL. Masre,y o f Cardiorhoracic Surgery. Ediţia
a 2-a. Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007: 145, 143, 161.)
esofagiană. Operaţia constă în două incizii: una abdominală
şi una cervicală. Stomacul şi esofagul inferior sunt
mobilizate prin abdomen, iar o incizie cervicală este
utilizată pentru a mobiliza partea superioară a esofagului.
O parte din îndepărtarea esofagului mediotoracic este
efectuată printr-o disecţie manuală boantă şi oarbă (Figura
12-16). Fornixul gastric este mobilizat până la nivelul
gâtului pentru o anastomoză cervicală. Argumentele
pentru un abord transhiatal includ evitarea unei incizii
de toracotomie dureroase, a traumatismelor pulmonare
în urma manipulării parenchimului şi a unei anastomoze
intratoracice. Dezavantajele utilizării abordului transhiatal
includ rezecţia limitată a tumorilor mari (în special a celor
care implică esofagul mediotoracic), potenţial mai mare