LAWRENCE_EDITABIL

190 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
TABELUL 13-8. Medicaţie utilă în tratamentul complicaţiilor chirurgiei bariatrice
Medicament
Acţiune
Indicaţie
Dozaj
Heparină
Inhibitor de antitrombină
III
TVP/EP
Nomograma dozării heparinei utilizată în majoritatea
spitalelor; 5.000 unităţi, SC 3x/zi - profilactic
Heparină cu greutate
moleculară mică/
enoxaparină
Inhibitor de antitrombină
III
TVP/EP
1 mg/kg SC 2x/zi - terapeutic 40 mg SC zilnic sau 2x/
zi - profilaxie
Rivaroxaban
Inhibitor de factor Xa
TVP/EP
15 mg po 2/zi 3x săptămâni, apoi 20 mg po zilnic
- terapeutic
Warfarină
Inhibitor de Vitamină K
TVP/EP
Variază în funcţie de parametri pacienţilor: INR ţintă = 2-3
Acid ursodeoxicolic
Inhibitor al formării
calculilor biliari
Calculi
biliari
300 mg po 2x/zi - profilactic
TVP, tromboză venoasă profundă; EP, embolism pulmonar; po, per os; /NR, international normalized rotio.
Figura 13-18. Radiografie abdominală în care se observă derapajul
unui inel gastric. Se observă rezervorul gastric proxima I
dilatat, imposibilitatea progresiei substanţei de contrast spre porţiunea
distală gastrică şi orientarea spre inferior a inelului gastric.
Figura 13-19. Radiografie abdominală care arată poziţia normală
a inelului gastric. A se observa diferenţa faţă de Figura 13-18.
distal p1in inel cu fonnarea unui rezervor gast:Iic proxima!
mărit. Alimentele se acumulează în această zonă, provocând
greaţă şi vărsături. În plus, pacienţii pot dezvolta simptome de
reflux. În cazwi grave, apare obst:11.1cţia evacuă1ii gast:Iice şi,
eventual, strangularea stomacului. Îngustarea excesivă a inelului
gastric poate produce dilatarea esofagului distal. Diagnosticul
acestor complicaţii se stabileşte cu ajutorul tranzitului baritat,
care evidenţiază o dilataţie proximală, încetinirea pasajului
substanţei de contrast şi orientarea necorespunzătoare a inelului
gast:Iic (Figurile 13-18 şi 13-19). Tratamentul iniţial include
deflaţia completă a inelului. Ocazional, prolapsul sau dilataţia
se vor remite, iar inelul poate fi încet reumflat. Reducerea
operatorie a unui prolaps cu repoziţionarea sau înlocuirea
inelului este deseori necesară (Figma 13-20).
Eroziunea inelului în stomac este o complicaţie relativ
rară (aproximativ I%) pe termen lung. Pacienţii se vor
prezenta după luni sau ani de la operaţie. Unii vor observa
scăderea restricţiei în alimentare. Alţii vor dezvolta brusc o
infecţie sau o colecţie de lichid la locul portului. Tranzitul
baritat oferă, de obicei, diagnosticul. Endoscopia confirmă
diagnosticul (Figura 13-21 ). Pacienţii cu eroziune necesită,
de obicei, explorare chirurgicală, cu îndepărtarea inelului
reglabil şi închiderea oricărei breşe de la nivelul stomacului.
Din cauza numeroaselor complicaţii tardive şi a eşecului în
ceea ce priveşte scăderea ponderală, multe inele gastrice au
fost îndepărtate, iar pacienţii au fost supuşi unei proceduri
bariatrice secundare, precum bypass-ul gastric sau GL.
Beneficiile operaţiilor bariatrice
Tratamentul chirurgical al obezităţii ameliorează comorbitătile,
reduce m01talitatea şi, în final, scade costutile de
îngrijire a sănătăţii. Într-o meta-analiză a 22.094 de pacienţi,
operaţia bariat:I·ică a vindecat diabetul la 76% dintre pacienţi;
a vindecat hipertensiunea aiterială la 61,7% dintre pacienţi; a
vindecat apneea obstructivă de somn la 85, 7% dintre pacienţi;
şi a scăzut nivelul 1idicat de colesterol la peste 70% dintre
pacienţi. În mod similar, alţi autori au raportat o reducere
absolută a mo1talităţii cu 5% atunci când au comparat 1.035
de pacienţi care au suferit o intervenţie chirurgicală batiat:1·ică
cu un lot ma1tor de 5.746 pacienţi, într-o monitorizare pe 5
ani. Pierderea în greutate cu 10% a redus hipe1tensiunea,
hipercolesterolemia şi diabetul de tip II; a scăzut incidenţa
preconizată a bolilor de inimă şi a accidentului vascular