LAWRENCE_EDITABIL

438 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Figura 24-13. A. Pacientă tânără cu un nev sebaceu extins la
nivelul scalpului. 8. Un expander tisular este plasat anterior şi
destins la capacitatea maximă. C. Rezultatul postexcizional al
leziunii şi acoperirea defectului cu pielea expandată a scalpului.
(Din Lawrence PF. Essentials of Surgical Specialties. Ediţia a
3-a, Philadelphia, PA: Lippincot-i Williams & Wilkins; 2007.)
muscular şi pielea sunt cele mai frecvent utilizate, deşi
pot fi transferate şi ţesut osos, nervos, tendoane, jejun
şi oment. Deşi aceste lambouri pot fi folosite în aproape
orice situaţie ce necesită reconstrucţie, ele sunt utilizate cu
preponderenţă în reconstrucţiile extremităţii inferioare, ale
sânului şi ale capului şi gâtului (Figura 24-15).
MANAGEMENTUL TUMORILOR
CUTANATE BENIGNE
Tipuri de tumori
Tumorile cutanate pot fi beni gn e sau maligne. Diferenţierea
este importantă penhu a oferi un n·atament corespunzător.
Leziunile cutanate beni gn e sunt: nevul, keratoza, veruca,
fibromul, hemangiomul şi malformaţiile vasculare. Tumo1ile
cutanate mali gn e sunt carcinomul bazocelular, carcinomul cu
celule scuamoase şi melanomul malign. (Vezi Capitolul 22.)
Nevul este cea mai frecventă leziune cutanată întâlnită
la adult. De regulă, este de culoare maronie, uşor elevat şi
poate prezenta foliculi piloşi în structură (Figura 24-16).
Nevii sunt clasificaţi în funcţie de aspect şi de profunzimea
celulelor proliferative active. Nevii displazici au potenţial de
transformare malignă. Aceştia prezintă margini neregulate şi
grade diferite de pigmentare. Excizia tuturor nevilor nu este
justificată, însă leziunile pigmentate ce ridică o suspiciune
şi care au prezentat modifică1i recente în ceea ce priveşte
dimensiunea, elevaţia, culoarea (maroniu spre negru sau gii),
sau prezintă margini neregulate (crestate) ar trebui excizate.
În plus, leziunile care prezintă secreţii, senzaţie de furnicături,
sângerare sau pturit, precum şi nevii care sunt iritaţi frecvent
(ex. cei de pe linia curelei sau sutienului) ar trebui excizaţi.
Toţi nevii semnificativi ar n·ebui unnăriţi cu atenţie.
Al doilea cel mai comun tip de leziune cutanată benignă
este keratoza. Aceasta se clasifică în keratoză seboreică,
keratoză actinică, şi keratoacantom. Keratoza seboreică
este o leziune reliefată, maronie şi uleioasă la atingere. De
regulă, are un aspect de „ataşare" pe tegument şi poate fi
tratată prin criogenare, răzuire, cauterizare sau excizie. Dacă
diagnosticul este ince1i, aceasta ar trebui excizată. Keratoza
actinică este o leziune cutanata aspră, cu aspect de pată
maronie, cu contur neregulat, cel mai frecvent întâlnită la
bătrâni. Deoarece aceste keratoze sunt considerate leziuni
premaligi1e, pot fi îndepărtate la recomandarea medicului
sau din dorinţa pacientului. Keratoacantomul este o leziune
reliefată, cu creştere rapidă, care poate prezenta un crater sau
o ulceraţie centrală (Figura I 4-17). De regulă, involuează
spontan în 4-6 luni; totuşi, creşterea sa rapidă şi aspectul
justifică frecvent excizia sa pentru diagnostic.
Veruca (negul) are, de regulă, etiologie virală. În mod
caracteristic, are o evoluţie autolimitată. Ca regulă, dispare