LAWRENCE_EDITABIL

680 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
împreună cu sinusul drept, formează confluenţa sinusurilor
(,,torcula"). Cele două sinusuri transverse se continuă lateral
pentm a se uni cu sinusurile sigmoide, situate posterior de
urechi, trunchiurile vasculare comune nou fonnate având
un traiect descendent pentru a deveni apoi venele jugulare
interne de fiecare pa11e.
Circulaţia lichidului cefalo-rahidian
Lichidul cefalo-rahidian (LCR) îndeplineşte un rol structural
şi de amortizare; de asemenea, formează o a doua circulaţie
pentru creier, facilitând menţinerea şi reglarea homeostaziei
cerebrale şi sistemice. Acesta este produs de plexul coroid
într-un proces activ, dependent de energie şi de anhidraza-carbonică,
la o rată de 0,3 mL/minut (totalizând 432 mL/
zi). Întrucât volumul total de LCR în craniu şi în canalul
spinal este de aproximativ 150 mL, acest lucru înseamnă că
volumul total de LCR este înlocuit complet de 3 ori pe zi.
Emisferele cerebrale conţin ventriculii laterali care
fo1mează componenta internă tuturor celor patru lobi. Ele
formează un C mare înclinat medial, având o extensie
posterioară în lobul occipital (corn occipital). Cei doi
ventriculi laterali drenează prin foramenul Monroe într-un
singur ventricul median (ventriculul trei), care se află în
mijlocul diencefalului, imediat deasupra mezencefalului
(Figura 30-4). Ventriculul m drenează prin mezencefal
prin intermediul apeductului unic şi îngust al lui Silvius,
pentru a forma cel de-al patrulea ventricul, care se află în
fosa poste1ioară între trunchiul cerebral, situat anterior şi
cerebel, situat posterior. Lichidul iese apoi din sistemul
ventricular fie prin inte1111ediul foramenului medial unic al lui
Magendie (situat între amigdalele cerebeloase) drenându-se
în cisterna magna, fie lateral, prin cele două orificii ale lui
Luschka, drenându-se în unghiurile ponto-cerebeloase pe
fiecare parte. Din cisternele bazale, LCR curge în canalul
spinal şi în spaţiul subarahnoidian al convexităţii emisferelor
cerebrale şi al bazei creierului. LCR este absorbit în
sistemul venos, în sinusurile venoase durale prin intermediul
vilozităţilor arahnoidiene.
Presiunea intracraniană, presiunea de perfuzie
cerebrală, autoreglarea cerebrală şi hernierea cerebrală
Craniul este o cavitate închisă, rigidă şi conţine componente
atât fixe, cât şi variabile în volum. În condiţii normale, cavitatea
craniană conţine doar creier, LCR şi sânge. Presiunea intracraniană
normală (PIC) la un adult este de <10-15 cm de HP
( 14-20 mm Hg). La copii, înainte de fuziunea plăcilor osoase,
PIC este mult mai mică. Conform ipotezei Monroe-Kellie,
într-un spaţiu fix, închis, apariţia unor mase suplimentare ( ex.
hematoame, contuzii expansive, tumori, accident vascular
cerebral voluminos, exces de LCR) va permite menţinerea
unei PIC stabile doar atâta timp cât capacitatea de compensare
a absorbţiei crescute a LCR poate ţine pasul. În momentul în
care capacitatea de compensare este depăşită, chiar şi creşterile
mici de volum suplimentar vor duce la creşteri foa11e mari
ale PIC. Creşterea PIC va fi din acest punct exponenţială la
orice creştere suplimentară de volum.
Volumul creierului este stabil atât în compa11imentele
supratentoriale, cât şi în cele infratentoriale. De asemenea,
este stabil în fiecare compa11iment lateral al spaţiului
Spaţiu epidural
Sinus sagital în dura mater
ura mater
Scalp
Craniu
i
P.
.t ,.
Spaţiu
subdural
Arahnoidă
Spaţiu
subarahnoidian
Pia mater
Figura 30-4. Circulaţia lichidului cefalo-rahidian. (Din Lawrence PF. Essentials ofSurgica/ Specia/ties. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)