LAWRENCE_EDITABIL

222 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Figura 15-7. Aspect laternl şi anterior al unei colostomii
terminale. (Retipărit cu permisiunea Mulholland MW. Operative
Techniques in Surge1J1. Ediţia I. Philadelphia, PA: Wolters Kluwer
Health; 2015.)
AFECTIUNI BENIGNE COLONICE
Diverticuloza
Diverticuloza colică este cea mai frecventă descoperire
endoscopică. O perioadă lungă de timp a fost considerată o
afecţiune a ţărilor dezvoltate; cu toate acestea, date recente
indică o incidentă în crestere la nivelul întregului glob.
Prevalenţa acestei afecţiuni creşte odată cu vârsta. În Statele
Unite, o treime dintre adulţii sub 50 de ani prezintă diverticuloză
şi peste două treimi din populaţia peste 80 de ani
prezintă diverticuli la colonoscopie. Majoritatea pacienţilor
(80%) rămân asimptomatici întreaga viaţă.
Factorii care au fost asociaţi cu apariţia diverticulozei
includ vârsta şi dieta, dar încă nu este clar dacă apariţia
acesteia este datorată relaxării tisulare induse de vârstă sau
obiceiurilor alimentare. Factorii alimentari au fost stabiliţi în
unna studiilor epidemiologice populaţionale. Aceste studii
au incriminat ca factor de risc pentru apariţia bolii diverticulare
dieta săracă în fibre în Europa de Vest şi Statele Unite.
Cea mai frecventă localizare a bolii dive1ticulare este la
nivelul colonului sigmoid, dar dive1ticulii pot fi prezenţi şi
la nivelul colonului drept şi, în unele cazu1i, pe toată lungimea
colonului, ca o pandive1ticuloză. Există două tipuri
de diverticuli colici. Dive1ticulii congenitali sau dive1ticulii
adevăraţi sunt formaţi prin hernierea tuturor straturilor peretelui
colic şi sunt mai f r ecvenţi pe pa1tea dreptă a colonului
şi la populaţia asiatică şi mai puţin frecvenţi la grupmile
populaţionale vestice. O a doua categorie sunt dive1ticulii
dobândiţi sau falşi, reprezentaţi de hemierea mucoasei şi a
submucoasei prin defecte ale stratului muscular de la nivelul
unor zone de minimă rezistenţă, unde se află locurile prin
care vasele de sânge penetrează peretele colonului. Hernierea
mucoasei şi a submucoasei la nivelul zonelor de penetrare
a vaselor de sânge prin peretele colonie poate fi explicată
prin prezenţa unui fecalom la nivel distal care detennină un
timp crescut de tranzit şi care necesită presiuni intraluminale
crescute pentru propulsia acestuia, crescând, astfel, tensiunea
musculară parietală (Figura 15-8).
Termenul de boală diverticulară reprezintă apariţia unei
complicaţii evolutive a dive1ticulilor şi este definit ca o diverticuloză
simptomatică şi semnificativă clinic. Simptomele
pot fi cauzate de diverticulită atunci când există o inflamaţie
macroscopică a diverticulilor sau prin mecanisme mai puţin
înţelese în care, deşi inflamaţia nu este prezentă, pacienţii
prezintă diverse simptome abdominale. Această din urmă
situaţie a fost definită ca boală dive1ticulară simptomatică
necomplicată (BDSN) (Figura 15-9). Se pare că simptomele
BDSN ar fi cauzate de hipersensibilitatea viscerală în absenţa
unui proces inflamator identificabil. Manifestările clinice
Diverticul
anti mezenterică
Tenia
mezenterică
Figura 15-8. Hernierea mucoasei carecteristică
cliverticulozei. Locul cel mai frecvent al hernierii este
la nivelul pătrunderii vaselor de sânge în peretele colic.