LAWRENCE_EDITABIL

Herniile peretelui abdominal
Tananchai A. Lucktong, Thomas L. Gillespie, Gaetan Brochu şi Rachel L. Slotcavage
Hernia peretelui abdominal reprezintă un defect parietal
bine definit, la nivelul structurilor musculare şi fasciale,
prin care se exteriorizează conţinutul cavităţii abdominale.
In funcţie de structurile implicate şi de gradul de afectare al
acestora, se pot produce blocarea conţinutului (încarcerare),
ocluzia intestinală şi ischemie (strangulare). Herniile pot
apărea în diferite regiuni ale peretelui abdominal (Figura
11-1 ). Herniile se grupează în două categorii principale:
hernii ale peretelui abdominal şi hernii inghinale sau ale
orificiului miopectineal (OMP). De asemenea, există un
tip particular de hernie şi anume hernia obturatorie, care
va fi detaliată separat.
HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL
Anatomie
Stratigrafia peretelui abdominal
Din punct de vedere anatomic, peretele abdominal poate fi
împă11it într-o zonă centrală şi una laterală, fiecare dintre
acestea fiind formate din mai multe straturi (Figura 11-2).
Zona centrală a peretelui abdominal este formată din linea
alba, reprezentată de unirea mediană a fasciilor anterioară
şi posterioară ale muşchiului drept abdominal. Lateral de
aceasta, tecile anterioară şi posterioară învelesc po11iunea
superioară a muşchiului drept abdominal. Spre deosebire de
teaca anterioară, care se întinde de la xifoid la pube, teaca
posterioară se întinde până la nivel imediat subombilical,
unde se termină sub denumirea de „linea semilunaris",
ligamentul semilunar sau linia arcuată. Sub această linie,
peretele abdominal central este compus doar din muşchiul
drept abdominal şi din teaca anterioară a acestuia.
Peretele abdominal lateral este compus din mai multe
straturi, ce prezintă fascii mai puţin proeminente. Stratul
superficial este reprezentat de muşchiul oblic extern, urmat
de muşchiul oblic intern şi apoi de muşchiul transvers
abdominal. Fascia transversalis este cel mai profund strat,
situat sub muşchiul transvers abdominal şi se află în strânsă
relaţie cu peritoneul.
Vascularizaţie şi inervaţie
Vascularizaţia peretelui abdominal central este asigurată
de vasele epigastrice superioare şi inferioare, care au un
traiect cranio-caudal prin muşchiul drept abdominal. Vasele
perforante care asigură vascularizaţia tegumentului şi a
ţesutului subcutanat sunt ramuri ale vaselor epigastrice care
se exteriorizează anterior, pe toată lungimea muşchiului
drept abdominal. Vascularizaţia şi inervaţia porţiunii laterale
a peretelui abdominal este asigurată în principal de ramuri
segmentare, care au traiect dinspre lateral spre medial.
Principalele tipuri de hernii
Herniile peretelui abdominal se pot împărţi în mai multe
tipuri. Herniile ventrale sunt hernii primare, care nu sunt
asociate cu o incizie anterioară a peretelui abdominal
şi sunt localizate oriunde pe linia mediană, supra sau
subombilical. Herniile ombilicale apar specific la nivelul
ombilicului, producând protruzionarea tegumentului din
regiunea ombilicală. Herniile incizionale se dezvoltă pe
locul unor incizii anterioare şi pot fi situate oriunde la
nivelul peretelui abdominal. Herniile pot fi primare sau
pot fi recidiva unor herniorafii anterioare.
Situaţii particulare
Există o serie de hernii abdominale speciale care nu fac
parte din clasificarea anterioară; acestea nu fac obiectul
capitolului prezent. Însă, trebuie menţionate două excepţii.
H. iM-iziona(d
H. Spiegel
H. ingNMlil:
diruWi,.,l.i,utlJ.
H. tpigatrică
H. ow.bilicalil
H. pa,asto-i•
Figura 11-1. Posibile localizări ale herniilor abdominale şi
inghinale. Herniile orificiului miopectineal includ hernii inghinale
şi hernii femurale. (Jlustat de Charlotte R. Spear şi Marco
A. Marchionni)
125