LAWRENCE_EDITABIL

414 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Complicaţii frecvente
Complicaţiile precoce ale intervenţiilor pentru deformările
de perete toracic includ pneumotoraxul, pleureziile,
mediastinitele, seroamele, infecţiile de plagă, dehiscenţele
şi hematoamele. Complicaţiile tardive includ migrarea
barei. Rata ele recidivă postoperatorie este ele 5-10% clupă
îndepărtarea barei metalice. La adolescenţii ce au suferit
intervenţii chirugicale în copilărie au fost raportate restricţii
de creştere ale peretelui toracic, complicaţie atribuită lezării
intraoperarii a cartilajelor costo-condrale de creştere, motiv
pentru care, actualmente aceste intervenţii chirurgicale se
realizează după pubertate. Complicaţiile procedeului Nuss
sunt similare cu cele ale intervenţiei clasice, dar pot include
şi producerea de leziuni la nivelul organelor intratoracice
la momentul introducerii barei metalice.
Formaţiuni tumorale regiune cervicală
Formaţiunile tumorale ele la nivelul regiunii cervicale sunt
frecvente la copii, dar spre deosebire de adulţi, sunt rareori
formaţiuni maligne. Diagnosticul se stabileşte, ele regulă,
clupă anamneză şi examen clinic, intervenţia chirurgicală
fiind frecvent necesară. Formaţiunile sunt clasificate în
funcţie de localizare. În Tabelul 23-9 sunt enumerate
principalele formaţiuni tumorale de la nivelul regiunii
cervicale întâlnite în populaţia pediatrică.
Figura 23-23. Pacient în vârstă de 15 ani cu pectus excavatum.
(Din Lawrence PF. Essentials of Surgical Special/ies. 3rd ed. Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
CT toracic oferă info1111aţii cu privire la poziţia cordului şi
volumul pulmonar. De asemenea, se calculează şi indexul
Haller ce reprezintă rapo1tul dintre diametrul transversal
maxim al toracelui raportat la gradul de înfundare. În cazul
pacienţilor cu simptomatologie respiratorie, se recomandă
evaluarea funcţiei pulmonare prin spirometrie. Majoritatea
pacienţilor cu pectus carinatum nu prezintă tulburări
cardiorespiratorii, indicaţia pentru intervenţia chirurgicală
fiind dată de severitatea defectului.
Tratament
Jntervenţia chirurgicală pentru pectus excavatum presupune
rezecţia caitilajului costal pe toată lungimea defectului şi
elevarea sternului printr-o osteotomie anterioară. Sternul va
fi apoi stabilizat în poziţie neutră utilizând o bară metalică
substernal, ce va fi îndepărtată după un an. O intervenţie
similară se realizează pentru pectus carinatum. Utilizarea
protezelor personalizate este o variantă de tratament conservator
al pectus carinatus, mai ales la pacienţii tineri. O
tehnică nouă pentru pectus excavatum este procedeul Nuss,
în care o bară semicirculară se introduce sub stern, anterior
de coaste printr-o incizie minimă de-o paite şi de alta a
toracelui sub control vizual, toracoscopie. Bara rămâne
fixată 2 ani, timp în care au loc procese de remodelare
sternală şi costală.
Formaţiuni tumorale cervicale de linie mediană
Formaţiunile tumorale de la nivel cervical anterior sunt
de regulă diagnosticate la copilul mare şi includ chistul
de canal tireoglos, tiroida ectopică, chisturi dermoide şi
epidermoide, adenopatii sau formaţiuni tumorale tiroidiene.
Există studii care pledează pentru realizarea unei
scintigrafii tiroidiene anterior exciziei unui chist de canal
tireoglos, în timp ce alţi autori susţin că ţesutul ectopic
trebuie oricum excizat.
În timpul vieţii intrauterine, glanda tiroidă coboară de
la baza limbii pe un canal numit ductul tireoglos. Odată
tenninat procesul de clescensus al tiroidei, ductul tireoglos
dispare. Persistenţa acestui duct duce la formarea chistului
de canal tireoglos. Diagnosticul se stabileşte de regulă între
2 şi I O ani, când se decelează pe linia mediană prezenţa
unei formaţiuni tumorale rotunde, cu o consistenţă elastică,
TABELUL 23-9. Formaţiuni tumorale din
regiunea cervicală la copil
Localizare
Linia mediană
Lateral
Tp
Chist de canal tireoglos
Tiroidă ectopică
Formaţiuni tumorale tiroidiene
Chist dermoid şi epidermoid
Adenopatii
Adenopatii
Limfangiom
Chist de arc branhial
Torticolis