LAWRENCE_EDITABIL

534 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Boala vertebro-bazilară
Sindromul clasic al insuficientei ve11ebro-bazilare este
sindromul de furt subclavicular, ' asociat cu boala ocluzivă
a arterei subclaviculare. Simptomele apar atunci când o
leziun ocluzivă care este localizată proxima! la originea
vasulw vertebral scade presiunea de perfuzie în artera
subclaviculară. În acest caz artera vertebrală functionează
ca o (e colaterală pentru circulaţia braţului. Ît; timpul
exerc1ţulor cu membrul superior rezistenta vasculară la
nivelul braţului scade, iar fluxuÎ este im;ersat în artera
vertebrală. Ca urmare, scad atât fluxul sanguin arterial
bazilar, cât şi presiunea de perfuzie (Figura 26-24).
Simptomele ischemiei cerebrale posterioare şi cerebeloase
su_nt sugestive, incluzând ameţeală şi sincopă, corelate cu
mişcarea membrului superior. Sunt adesea detectate sufluri
supraclaviculare, iar presiunea arterială în artera brahială
ipilaterală este de obicei redusă cu cel puţin 15 mmHg.
?m cauza lungimii crescute a arterei subclaviculare stângi
m rapot1 cu dreapta, există o incidentă de 3--4 ori mai mare
a stenozei subclaviculare stângi şi sindromului de furt
subclavicular.
La pacienţii cu stenoză asociată a arterei carotide, EAC
singură poate ameliora simptomele insuficientei bazilare
prin creşterea irigaţiei colaterale către at1er cerebrală
posteri?ară şi cerebel. Cu toate acestea, la majoritatea
pac1enţ1lor simptomatici cu sindrom de furt subclavicular,
cele mai eficiente proceduri sunt fie bypassul carotido-subclavicular,
fie reimplantarea arterei subclaviculare în artera
carotidă comună proximală, fie angioplastia subclaviculară.
Aceste proceduri restabilesc fluxul de sân b oe nonnal
-
111 at1era subclaviculară şi pem1it perfuzia anterogradă a
arterei ve11ebrale.
Artera
---- bazilară
Artera
,......._,_ __ subclaviculară
stângă
Figura 26-24. Sindromul de furt subclavicular. Ocluzia
proximală a arterei subclaviculare stângi detennină flux sanguin
retrograd pnn aiiera vertebrală stângă, ,,furând" sânge din circulaţia
bazilară ş, cauzând astfel ameţeli tranzitorii şi sincope la mişcarea
membrului superior.
BOLILE VENELOR
Boala venoasă este una dintre cele mai f r ecvente afectiuni
medicale ale populatiei adulte. Aproximativ 40% dintre
adulţi vor face o fonnă de boală venoasă, incluzând varice,
s111dr1_11 post-trombotic, ulcere venoase şi telangiectazii.
Adulţ11 au o probabilitate de 6% de a dezvolta un ulcer
venos în timpul vieţii. Incidenţa bolilor venoase creşte odată
cu vârsta, astfel încât 70% dintre adulţii cu vârsta peste 70
de a111 au o formă de boală venoasă cronică.
Boala venoasă acută, în principal tromboflebita venoasă
profundă (TVP), este responsabilă pentru multe decese
neaşteptate la pacienţii spitalizaţi, în special in context
post-operator. ln 2008, chirurgul general al SUA a emis
un „apel la acţiune" adresat medicilor în vederea reducerii
deceselor prin TVP care poţ fi prevenite prin utilizarea
unor măsuri mai agresive. In prezent, la toti pacientii
chirurgicali trebuie avută în vedere o anumită formă de
profilaxie atunci când sunt supusi unei proceduri care
prezintă un risc semnificativ de TVP.
Anatomie
Sistemul venos este împăt1i( în 2 componente: centrală si
periferică. Sistemul venos central include venele cave infrioară
şi superioară, venele iliace şi venele subclaviculare.
Sistemul venos petiferic include sistemele venoase ale
membrelor superioare şi inferioare, precum şi întoarcerea
venoasă a regiunii capului şi gâtului. Venele membrelor
sunt clasificate în continuare ca superficiale si profunde
(Figura 26-25). Sistemul venos superficial al membrelor
inferioare este alcătuit din venele safene mare, mică si afluenţii
acestora. Sistemul venos profi.md este alcătuit ctin vene
mari care însoţesc traiectul arterelor majore ale membrelor.
Venele femurale comună, superficială şi profundă au un
traseu paralel cu arterele cu aceleaşi nume. Recent, vena
,,femurală superficială" a fost redenumită doar „femurală"
pentru a evita confuzia şi pentru a asigura recunoasterea
adecvată a riscului de embolie pulmonară dacă această venă
profundă dezvoltă tromboză. Venele tibiale anterioare, tibiale
po_sterioare şi peroniere sunt aproape întotdeauna pereche;
pnn urmare, gamba are şase vene profunde principale, fată
de trei at1ere principale.
'
Fluxul unidirecţional al sângelui spre inimă este asigurat
de o serie de valve venoase bicuspide. Aceste valve venoase
previn refluxul sângelui înapoi în periferie în timpul 0110-
statismului. Sistemele venoase super f iciale şi profunde sunt
legate între ele prin vene perforante care dirijează sângele
din sistemul superficial către sistemul profund. Incompetenţa
valvelor venelor profunde sau perforante, ca urmare a unor
defecte congenitale, injurii sau distensii, permite curgerea
nefiziologică, retrogradă, din sistemul profund în sistemul
superficial. Dacă este suficient de sever si de lungă durată
un astfel de reflux va cauza apariţia varielor, insuficienţă
venoasă cronică şi, ulterior, ulcere venoase. Ulcerele venoase
sunt o problemă impo11antă de asistentă medicală ducând la
dizabilităţi, absenteism de la locul de,muncă, coturi utiase
pentru sistemul de asigurări de sănătate şi modificări grae
ale stilului de viaţă.
Fiziologie
Compartimentele musculare ale gambei sunt foarte importante
în funcţionarea circulaţiei venoase nonnale. Contracţia