LAWRENCE_EDITABIL

152 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
A
Figura 12-14. A. Tranzit baritat. 8. Secţiune tomografică corespunzătoare care ilustrează un cancer esofagian distal.
B
ponderală, dar adenocarcinomul este frecvent asociat cu un
istoric de boală de reflux. La momentul diagnosticului, pacienţii
cu adenocarcinom sunt adesea mai sănătoşi, cu boala
într-un stadiu mai puţin avansat, mai ales dacă au beneficiat
de reevaluări periodice endoscopice pentru esofag BaJTett.
Pacienţii cu CSC, au, de regulă, o boală mai avansată, cu o
scădere ponderală mai mare şi cu istoric de fumat şi consum
cronic de alcool.
Evaluarea paraclinică pentru suspiciunea de cancer
esofagian este destinată în principal confirmării diagnosticului
şi stadializării. Tranzitul baritat este folosit f r ecvent
ca un prim test pentru a evalua cauza disfagiei şi, de obicei,
confirmă stenoza esofagiană sub forma unui defect de
umplere neregulat (Figura 12-14).
Tomografia computerizată (CT) poate fi utilă în definirea
extensiei tumorale şi identificarea ganglionilor limfatici cu
aspect patologic. Cu toate acestea, CT nu este suficient ca
unică investigaţie pentru a dovedi invazia nimorii în structurile
adiacente, deoarece distincţia dintre reacţia inflamatorie locală
şi invazia tumorală nu poate fi astfel realizată. Evaluarea
endoscopică este obligatorie penim a obţine confirmarea
histologică a cancerului esofagian. La pacienţii cu displazie
Barrett, supravegherea endoscopică cu biopsii de rutină
favorizează identificarea modificărilor maligne precoce. Ecoendoscopia
(EUS) este efectuată pentru a defini profunzimea
invaziei nnnorale şi contribuie la localizarea ganglionilor
limfatici suspecţi adiacenţi, în vederea efectuării uei biopsii a
ţesuturilor periesofagiene prin aspiraţie cu ac fin. In nimorile
esofagiene proximale şi mediotoracice, bronhoscopia este
efectuată pentru a exclude invazia traheobronşică. Combinaţia
CT şi tomografie cu emisie de pozitroni (PET) este utilă în
identificarea metastazelor la distanţă. În afara ganglionilor
limfatici periesofagieni, organele cel mai frecvent implicate
în apariţia bolii metastatice sunt ficatul şi plămânii.
Stadializare
După finalizarea explorărilor clinice şi paraclinice, cancerul
esofagian poate fi evaluat folosind definiţiile de stadializare
curentă TNM din 2017 ale American Joint Committee on
Cancer. În cea mai recentă actualizare a stadializării cancerului
esofagian, CSC şi adenocarcinomul sunt clasificate diferit,
localizarea nimorii fiind folosită numai pentru stadializarea
CSC. Memorarea criteriilor TNM pentru fiecare stadiu este
dificilă, dar un detaliu util de reţinut este distincţia dintre
stadiile precoce (:'.Sstadiul Ila) şi stadiile mai avansate ale
cancerului esofagian. Pentru stadiile Ila sau mai incipiente,
există o invazie locală limitată a tumorii şi absenţa afectării
ganglionilor limfatici, ffiră metastaze la distanţă. O descriere
detaliată a cancerului esofagian în stadiu incipient este
prezentată în Tabelul 12-3.
Distincţia dintre stadiile precoce (I şi Ila) şi cele avansate
(Ilb şi IV) este utilă, deoarece, în prezent, supravieţuirea la
5 ani este de 50% sau mai mare pentru stadiile incipiente
comparativ cu <30% pentru stadiile avansate.
Tratament chirurgical
Rezecţia chirurgicală rămâne cea mai bună metodă de
vindecare a cancerului esofagian. În ciuda îmbunătăţirilor
senmificative privind morbiditatea şi mortalitatea chirurgicală,
rezultatul pe tem1en lung după încercarea de rezecţie
curativă rămâne nefavorabil, majoritatea studiilor raportând
o rată globală de supravieţuire la 5 ani de 20%. Doar în
stadiile incipiente (tumoră limitată, fără invazia ganglionilor
limfatici sau tumorile care prezintă regresie completă după
radiochimioterapie preoperatorie) supravieţuirea la distanţă
a fost semnificativă, şi anume >50%.
TABELUL 12-3. Criterii pentru stadiile precoce
(:5lla) ale cancerul ului esofagian
Adenocarcinom
stadiul Ila
T N M G Localizare
:Sî2
NO MO Oricare
Carcinom îl NO MO Oricare Oricare
scuamocelular
T2-3 NO MO Gl Oricare
stadiul Ila T2-3 NO MO G2-3 Inferior