LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 28 Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal 631
TABELUL 28-9. Caracteristicile principale ale celor mai frecvente tumori osoase
Simptome
Tumori principale Vârstă
Localizare
preferenţială
Aspect radiografic
Altele
Maligne
Osteosarcom Masă tumorală Bimodal; înainte
moale; durere de 30de ani
cu agravare şi după 50 de
nocturnă ani din cauza
transformării
maligne a bolii
Paget
Metaliza; 50%
dintre cazuri
interesează femurul
distal şi tibia
proxima!
Leziune neregulată,
distructivă, cu zone
dense osteoblastice
sau radiotransparente
osteolitice; neoformaţie
osoasă periostală
juxtapusă corticalei
care este invadată şi
distrusă; spicuii osoşi
de neoformaţie dispuşi
perpendicular pe os,
asemănător „razelor de
soare"
Uşor mai frecventă
la bărbaţi decât la
femei
Condrosarcom Masă tumorală 40-60 de ani
în creştere;
durere surdă
Zone centrale;
centurile bazinului
şi umărului
Leziune
radiotransparentă
permeativă, cu zone
dense de calcificare
Transformare
malignă a unui
encondrom sau
osteocondrom
preexistent, mai
ales dacă este
multiplu
Fibrosarcom Leziune Adolescenţă şi
distructivă, vârstă adultă
dureroasă tânără
Metaliza oaselor
lungi
Leziune slab
delimitată, distructivă,
radiotransparentă
Mielom
45-65 ani
Zonele de măduvă
roşie ale scheletului
Osteopenie, fracturi
de compresie ale
coloanei vertebrale prin
traumatisme minore
Cele mai frecvente
tumori maligne
primare osoase de
origine celulară
plasmatică;
proteinurie Bence
Jones, electroforeza
proteinelor serice şi
din urină
Sarcom Ewing Masă de ţesut 10-15 ani
moale, mărită
în volum,
dureroasă
Diafiza femurului;
osul iliac, tibie,
humerus, fibulă,
coaste
Leziune osoasă
distructivă; aspect de
„bulb de ceapă" prin
straturi de neoformaţie
osoasă periostală
Clinic şi histologic
poate fi confundat
cu osteomielita
EVALUARE
Anamneza are o importanţă deosebită şi trebuie să includă
vârsta pacientului, afecţiunile medicale asociate cu tumorile
osoase (ex. boala Paget, dermatomiozita, expunerea
anterioară la radiaţii), simptomele generale (ex. pierderea
în greutate, diateză hemoragică, febră) şi ocupaţia (poate
explica o situaţie neobişnuită de expunere la factori de
risc ai mediului înconjurător). Stilul de viaţă şi aşteptările
pacientului sunt de asemenea importante în alegerea tratamentului.
Examenul fizic trebuie să îmegistreze culoarea
şi temperatura ţesuturilor moi supraiacente, dimensiunea,
consistenţa şi gradul de mobilitate al formaţiunii tumorale,
dacă aceasta este palpabilă. O tumoră strict limitată la os
poate să nu inducă modificări la examenul fizic.
Hemoleucograma ajută la excluderea unei infecţiii şi a
unei hematopatii maligne. De obicei, datele de laborator
detectează implicarea altor organe şi stabilesc starea generală
a pacientului. Studiul funcţiei hepatice şi determinarea
acidului uric (turn-over-ul ADN-ului), fosfatazei alcaline,
calciului şi fosforului sunt utile în evaluarea proceselor
care duc la formarea sau resorbţia osoasă. În carcinomul de
prostată, nivelul antigenului specific prostatei se măsoară
înainte de tuşeul rectal. Dacă se suspectează un mielom,
este necesară electroforeza proteinelor serice.
Radiografia standard oferă o serie de indicii cu privire
la comportamentul unei tumoti. Aceasta poate prezenta o