LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 28 Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal 587
A 8
Figura 28-5. A. Fractură impactată de col femural. B. Fractură
prin compresie anterioară a corpului vertebral. (Din Lawrence
PF. Essentials of Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
sunt complete, la copii se observă o încurbare incompletă a
unei singure co1ticale, cunoscută sub numele de fractură în
lemn verde (Figura 28-6).
A
Figura 28-4. Fracturi cominutive. A. Fragment triunghiular
în aripă de fluture. B. Fractură segmentară. (Din Lawrence PF.
Essentials o/Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia, PA:
Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
şi se numeşte fragment în aripă de fluture (Figura 28-4A);
atunci când are o configuraţie cilindrică, este descris ca fiind
segmentar (Figura 28-4B). Fracturi le cominutive apar ca urmare
a f011elor mari şi implică grade semnificative de deteriorare a
apmtului sanguin intramedular al osului şi al ţesuturilor moi
din jur, ceea ce poate compromite vindecarea unuia sau a
ambelor focare de f r actură. O f r actură impactată (Figura 28-
SA; vezi, de asemenea, Figura 28-15) este f r ecvent întâlnită
în osul metafizar, cum ar fi în fracturile colului femural, ale
extremităţii distale radiale sau ale platoului tibial. În aceste
cazuri, este vorba despre traumatisme cu energie redusă,
în care două fragmente osoase sunt impactate unul faţă de
celălalt. O f r actură prin compresie semnifică faptul că osul
trabecular sau spongios este strivit şi apare adesea în corpurile
ve1tebrale (Figura 28-5B). Deşi majoritatea fracturilor osoase
B
Deplasarea
Fragmentele osoase fracturate pot fi deplasate prin forţa unui
traumatism, a gravitaţiei sau a tracţiunii musculare. Deplasarea
este descrisă în funcţie de distanţă sau de diametrele
osoase din zona antero-posterioară (AP) şi medio-laterală
şi de lungime (fie prin scurtare, fie prin distracţie).
Deplasarea se măsoară atât în planurile medio-laterale
(coronale) cât şi în cele antero-posterioare (sagitale). Deplasarea
fragmentului distal este denumită întotdeauna în rapmt
cu fragmentul proxima!. Această convenţie în terminologie
este necesară, deoarece majoritatea fracturilor sunt aliniate
prin reducerea f r agmentului distal deplasat în raport cu cel
proxima!. Deplasarea fracturilor este în mod obişnuit cuantificată
ca procent (Figura 28-7). Această descriere poate
induce în eroare, deoarece deplasarea posterioară cu 50%
(Figura 28-7B) şi deplasarea laterală cu 50% (Figura 28-7 A)
pot reprezenta, în plan tridimensional, o apoziţie osoasă de
doar 25% (Figura 28-7C). Angulaţia reflectă relaa dintre
axul lung al fragmentului distal şi axul lung al celui proxim!.
Aceasta poate fi descrisă de una dintre cele două convenţii. Tn
prima convenţie, se identifică di1cţia spre care este deplasat
fragmentul distal (Figura 28-8). In cea de-a doua convenţie,
este descris sediul angulaţiei fracturii. Referirea la fragmentul
Figura 28-6. Fractura în lemn verde a ulnei este o f r actură i completă (s(igeatâ) şi osul este înclinat _
cu vârful _
poziţion _
at
anterior. Fractura trebuie completată (cu întreruperea celeilalte corticale) pentru a preveni deformarea angulara. De ob1ce1, fractunle
în lemn verde apar la copiii ale căror oase sunt mai elastice şi mai puţin f r agile decât ale adulţilor. (Din Lawrence PF. Essenlials of
Surgical Special/ies. Ediţia a 3-a, Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)