LAWRENCE_EDITABIL

62 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Volemie
Debit cardiac
lnotrope
Exclude obstrucţia tractului urinar
Asigură un flux sanguin renal adecvat
Testul la diuretic
(Furosemid, 100-500 mg)
Sondă urinară
Ecografie
Confirmare prin
electrolitiţii şi
clearance-ul urinar
Oligurie
Dg: nefroni nefuncţionali
• Prezice retenţia azotată Insuficienţă renală izolată Insuficienţă multiplă de organ
• Nutriţie completă • Nutriţie completă • Nutriţie completă
• Hemodializă intermitentă • Hemodializă intermitentă • HAVC sau HWC pentru volum
necesară epurării
necesară pentru controlul , HDAVC sau HDWC pentru
solvitului
solvitului şi a volumului controlul solvitului
Recuperare funcţie renală
Dg: recuperare parţială sau totală a nefronilor
Dializă cronică
Figura 6-5. Pregătirea şi managementul insuficienţei renale acute. HAYC, hemofiltrare arterio-venoasă continuă; HDAYC, hemodiafiltrare
arterio-venoasă continuă; HYYC, hemotiltrare veno-venoasă continuă; HDVVC, hemodiafiltrare veno-venoasă continuă;
Dg, diagnostic. (Retipărit cu permisiune din Mulholland MW, Lillemoe KD, Doherty GM, et al, eds. Greenfield's Surgery. 4th ed.
Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2006:208.)
prezintă hipotensiune aiterială neresponsivă la infuzia de
catecolamine şi/sau dependenţă de ventilator. Hipoglicemia
şi dezechilibrele electrolitice (hiponatremie, hiperpotasemie)
pot fi prezente şi nerecunoscute drept consecinţe ale insuficienţei
suprarenale. Determinări aleatorii ale cortizolului
<20 pg/dL sunt suficiente pentrn a diagnostica insuficienta
suprarenală asociată bolilor critice. În cazul în care pacienhll
este în stare de şoc refractar, Surviving Sepsis Guidelines
din 2016 aduc o recomandare ele grad scăzut cu privire la
tratamentul empiric cu steroizi.
Tulburări ale metabolismului glucidic
Hiperglicemia apare la mulţi bolnavi critici ca urmare a
creşterii activităţii simpatice şi suprarenale şi a activării
cascadei de citokine. Anumite medicamente, precum -blocantele,
catecolaminele, alimentaţia parenterală totală şi
glucocorticoizii promovează hiperglicemia. De asemenea,
hiperglicemia este consecinţa scăderii eliberării de insulină
şi a dezvoltării rezistenţei periferice la insulină.
Hiperglicemia este asociată cu creşterea riscului de
11101talitate intraspitalicească. Supravegherea riguroasă a
glicemiilor îmbunătăţeşte supravieţuirea pacienţilor critici,
însă controlul prea strict poate fi periculos, crescând riscul
apariţiei hipoglicemiilor. Astfel, menţinerea nivelurilor
adecvate ale glicemiei în moci individualizat pentru anumite
subtipuri de pacienţi din terapie intensivă este necesară şi
trebuie să fie bazată pe dovezi.
Afecţiuni tiroidiene
În rândul pacienţilor c1itici, producţia de honnon tiroidian
poate fi alterată p1in tulburări ale reglării honnonului stimulator
tiroidian (TSH), ale metabolismului periferic sau prin alterarea