LAWRENCE_EDITABIL

626 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
TABELUL 28-5. Leziuni cervicale şi semne clinice
radiculare asociate
Localizarea
Semne clinice
Rădăcina nervoasă CS
Senzitiv
Motor
Reflex
Hipoestezie faţa laterală a braţului
Slăbiciune a deltoidului şi bicepsului
Diminuare reflex bicipital
Rădăcina nervoasă C6
Senzitiv
Motor
Reflex
Hipoestezie faţa laterală antebraţ şi
palmară police
Slăbire extensie pumn
Diminuare reflex brahioradial
Rădăcina nervoasă C7
Senzitiv Hipoestezie degetul 3
Motor
Reflex
Rădăcina nervoasă CS
Senzitiv
Motor
Reflex
Mielopatie
Senzitiv
Motor
Reflex
Slăbire extensie degete şi triceps
Diminuare reflex tricipital
Hipoestezie faţa medială antebraţ
şi deget 5
Slăbire flexie degete
Abolit
Hipoestezie difuză
Slăbire difuză, tonus muscular
crescut, rigiditate
Hiperreflexie cu clonus
Semne Hoffmann sau Babinski
pozitive
posterior, pot apărea simptomele de rigiditate şi dureri de gât
ce pot iradia în regiunea scapulară. Atunci când materialul
discal protruzează postero-lateral de ligamentul longitudinal
posterior, creează o presiune pe rădacina nervoasă cervicală.
In consecinţă, poate cauza durere radiculară, amorţeală, slabiciune
motorie focală şi diminuare sau pierdere a reflexelor
tendinoase ale extremităţii superioare (Tabelul 28-5). Cele
mai frecvente rupturi discale apar la nivelul interspaţiilor
C5-C6 şi C6--C7, unde mişcarea de flexie-extensie este
cea mai amplă. De asemenea, rădăcinile nervoase C6 şi C7
sunt cel mai adesea afectate de patologia discală cervicală.
Tratamentul conservator implică repaus, imobilizare cu
guler moale cervical, caldură şi medicaţie antiinflamatoare.
Tracţiunea craniană poate să atenueze presiunea pe rădăcina
nervoasă. Indicaţiile pentru intervenţie chirurgicală sunt
similare cu cele de la nivelul coloanei lombare. Decompresia
chirurgicală de urgenţă este indicată dacă există semne de
mielopatie cu hiperreflexie, slăbiciune ipsilaterală, amorţeli
contralaterale, sau prezenţa reflexelor patologice de tract
lung (ex. semnul Babinski sau Hoffmann).
Figura 28-52. Spondiloza cervicală osteoartrotică cu formare
de osteofite pe corpul vertebral anterior şi îngustarea spaţiului
discal. Osteofitele corpului ve1tebral posterior, numite şi articulaţiile
Luschka (sau unco-vertebrale) (săge/i) pot cauza invazia măduvei.
Aceste modificări sunt cunoscute ca discul dur. (Din Lawrence
PF. Essentials of Surgical Specialties. Ediţia a 3-a, Philadelphia,
PA: Lippincott Williams & Wilkins; 2007.)
Spondiloza cervicală
Modificările degenerative discale cauzează îngustarea
spaţiului discal şi creşterea forţelor exercitate pe faţetele
articulare şi pe articulaţiile Luschka. Se fonnează osteofite
pe marginea posterioară a discului, dând naştere unui „disc
dur". Aceşti pinteni, denumiţi articulaţiile lui Luschka,
pot comprima măduva spinării, sau, periferic, o rădăcină
nervoasă individuală (Figura 28-52). Tabloul clinic este
similar cu cel al hemierii nucleului pulpos (disc moale),
cu excepţia faptului că apariţia simptomelor este graduală.
Tratamentul pentru spondiloartroza degenerativă cervicală
este similar cu cel al protruziei discale cervicale. Pentru
cazurile refractare la terapia conservatoare, discectomia
cervicală pe cale anterioară cu fuziune reprezintă o soluţie
eficientă adresată ambelor afecţiuni.
Artrita reumatoidă a coloanei cervicale
Artrita rewnatoidă implică adesea articulaţiile sinoviale ale
coloanei cervicale. Distrucţia inflamatorie progresivă a oaselor,
a ligamentelor şi a cartilajului articular poate cauza instabilitate
la nivelul coloanei cervicale sau compresie nervoasă.
Implicarea coloanei cervicale reumatice se face de
obicei după unul dintre u1111ătoarele trei modele:
1. Inflamaa reumatoidă şi tumefacţia articulaţiilor sinoviale
mici dintre atlas şi procesul odontoid poate întinde
ligamentul stabilizator transvers, cauzând subluxaţia
a1ticulaţiei atlanto-axiale (C l-C2) de obicei în flexie. Cele
două vertebre nu se mai mişcă sincron şi din această cauză
apare o îngustare a canalului medular ce poate determina
compresia măduvei de către dintele deplasat posterior.
2. Sinovita erozivă dintre atlas (vertebra Cl) şi condilul
occipital cauzează eroziune craniană, ceea ce poate