LAWRENCE_EDITABIL

518 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
Figura 26-8. Cura chirurgicală cu
bypass aorto-iliac a unui anevrism
de aortă abdominală cu interesarea
bilaterală a arterelor iliace.
(Reprodus cu permisiune din Zarins
CK, Gewertz BL. Aneurysms. ln:
Zarins CK, Gewertz BL, eds. Atlas of
Vascular Surge,y. I st ed. New York,
NY: Churchill Livingstone; 1989:51.
Copyright © 1989 Elsevier.)
secundară defectului aortic. În ciuda progreselor asistenţei
medico-chirurgicale de urgenţă, în anevrismele rupte
morialitatea postoperatorie la 30 de zile este de 40-70%.
Frecvent, pacienţi care supravieţuiesc prezintă complicaţii
majore de tipul disfuncţiei renale, IM, ischemie intestinală,
AVC şi hernii. Endografturile sunt utilizate din ce în ce mai
frecvent pentru refacerea AAA rupte deoarece au rezultate
favorabile (reducerea m01ialităţii la 20-30%), în special în
centrele în care se implantează electiv un număr semnificativ
de endografturi în tratamentul AAA.
Complicaţiile reparaţiei anevrismelor aortice
Complicaţiile imediate secundare refacerii elective a anevrismelor
a01iice includ IM, insuficienţa renală, ischemia
colonică, embolizarea distală şi hemoragia. Complicaţiile
pe tennen lung includ infecţii de graft, fistula aorto-enterică
şi tromboza de graft. Dilacerarea graduală a liniilor de
anastomoză proximală sau distală, necomplicată infecţios,
poate duce la fo1marea de pseudoanevrisme anastomotice.
Ischemia colică după refacerea aortică poate fi secundară
alterării fluxului sanguin în circulaţia arterială
colaterală pelvină, ligaturii arterei mezenterice inferioare
sau hipotensiunii perioperatorii. Pacientul cu ischemie
colică perioperatorie prezintă frecvent accelerarea evacuării
intestinale, scaune diareice sanguinolente sau dureri
abdominale. La pacienţii care prezintă diaree postoperator
imediat, cu sau fără hemoragie, se indică sigmoidoscopie
pentru evaluarea colonului sigmoid şi rectului. În cazul
infarctizării colice, segmentul afectat se rezecă şi se practică
colostomie. Dacă lumenul colonului este ischemic, fără
necroză francă, se indică antibioterapie cu spectru larg şi se
monitorizează tensiunea arterială. Se repetă sigmoidoscopia
pentru a reevalua ischemia şi a identifica o eventuală
progresie spre necroză. Datorită incidenţei complicaţiilor
evolutive, se preferă prevenţia acestora şi nu tratamentul.
Ischemia colică se poate preveni prin reimplantarea arterei
mezenterice inferioare permeabile în graft la pacienţii cu
anatomie nefavorabilă perfuziei corecte a intestinului gros.
Infecţia graftului secundară chirurgiei deschise şi
protezării în anevrismele de ao1iă constituie o complicaţie
majoră, cu o rată de mortalitate peste 50%. Orice pacient
cu istoric de graft aortic care prezintă sepsis trebuie evaluat
de urgenţă prin efectuarea de hemoculturi, scintigrafia cu
indiu-111 şi CT pentru identificarea fluidului perigraft.