LAWRENCE_EDITABIL

22 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
ÎNTREBĂRI
Alegeţi un singur răspuns pentru fiecare întrebare.
1. Care este mecanismul prin care acţionează ADH-ul
pentru creşterea volumului intravascular?
A. Direct prin vasoconstricţie la nivelul arterei renale
B. Prin scăderea permeabilităţii capilare în sepsis
C. Prin creşterea reabsorbţiei apei în tubii contorţi
distali şi în tubii colectori
D. Prin cresterea secretiei de aldosteron
E. Prin vasoconstricţia.arteriolei aferente în rinichi
2. Reabsorbtia ionului de sodiu la schimb cu secretia
ionului de potasiu şi a ionului de hidrogen la nivelul
tubului distal are loc sub actiunea directă a căruia
dintre următorii hormoni?
A. ADH
B. Aldosteron
C. ACTH
D. Cortizol
E. Testosteron
3. Fluidul de menţinere intravenos pentru un bărbat de
85 kg, care este operat, şi care nu prezintă semene
clinice de deshidratare, este:
A. Glucoza 5% şi Ringer lactat 200 mUh
B. Glucoza 10% şi ser fiziologic 85ml/h
C. Ringer lactat 150 ml/h
D. Glucoza 5% şi NaCI 0,45% plus 20 mEqKCI/L cu
125 mUh
E. Glucoza 5% cu ser fiziologic plus 20 mEqKCI/L cu
120 ml/h
4. Care dintre următoarele solutii se utilizează întotdeauna
pentru resuscitarea volemică optimă în cazul
unei pierderi acute de fluide?
A. Orice solutie coloidală
B. O soluţie cristaloidă izotonă care are compoziţia
cea mai apropiată de cea a fluidului pierdut
C. Ringer lactat (RL)
D. Fluide care conţin glucoză
E. Soluţie salină hipertonă (3%)
5. Care este explicaţia pentru creşterea necesarului de
fluide în sepsis?
A. Vasoconstrictia
B. Creşterea secreţiei de ADH
C. Scăderea permeabilităţii capilare
D. Vasodilataţia arteriolară şi creşterea permeabilităţii
capilare
E. Creşterea secreţiei de aldosteron
ionului de sodiu la schimb cu secretia ionului de
potasiu şi a ionului de hidrogen în t'ubii distali este un
efect direct al aldosteronului, hormon secretat de corticosuprarenală.
Această acţiune ajută la menţinerea
volumului extracelular si a osmolaritătii. Reducerea
volumului extracelular determină elib 0 erarea reninei
de către aparatul juxtaglomerular. Renina determină
scindarea angiotensinogenului la angiotensina I, care
apoi este convertită la angiotensina li prin intermediul
enzimei de conversie a angotensinei (ECA). Angiotensina
li este un puternic stimulator al secreţiei de
aldosteron. Pentru mai multe informaţii despre acest
subiect, vă rugăm să consultaţi secţiunea despre
Sodiu.
3. Răspuns: D
Echilibrul hidric şi electrolitic este menţinut prin
aportul unei cantităţi adecvate de apă, sodiu, potasiu
şi clor pentru a acoperi pierderile zilnice obligatorii.
Aportul este calculat pentru a echilibra pierderile de
apă prin urină, prin materii fecale, prin transpiraţie
precum şi pierderile insensibile prin respiraţie şi
prin piele. Acesta se numeşte fluid de întreţinere.
Având în vedere pierderile zilnice normale de apă
şi electroliţi, acest lucru face din Glucoză 5% şi NaCI
0,45% plus 20 mEq KCI un fluid de întreţinere ideal.
Un ghid frecvent citat în literatură pentru estimarea
necesităţilor zilnice normale de lichid este regula
4:2:1, care afirmă că, pentru fluidele de întreţinere
normale pe oră, se dau 4 mUkg corp pentru primii
10 kg, 2 mUkg corp pentru următoarele 10 kg şi 1
mUKg corp pentru restul greutăţii. Pentru mai multe
informaţii despre acest subiect, vă rugăm să consultaţi
secţiunea despre Fluide şi electroliţi în perioada
perioperatorie.
4. Răspuns: B
În perioada postoperatorie imediată, necesarul hidric,
electrolitic şi acidobazic al pacientului este asigurat
prin nevoia de resuscitare continuă (cu fluide isotone),
de înlocuirea pierderilor (cu fluide cu o compoziţie
similară cu fluidul pierdut), şi de administrarea de fluide
de întreţinere (pentru înlocuirea pierderilor zilnice).
Fluidele necesare în perioada postoperatorie depind
de tipul intervenţiei şi de dezechilibrele hidroelectrolitice
asociate şi de rapiditatea cu care s-au instalat.
Tabelul 2-2 prezintă compoziţia relativă a fluidelor din
organism şi poate fi folosit ca un ghid pentru alegerea
terapiei volemice în funcţie de tipul fluidelor pierdute.
Pentru mai multe informatii consultati sectiunea Fluide
şi electroliţi în perioadâ postoperâtorie.
RĂSPUNSURI SI EXPLICATII
5. Răspuns: D
______ ...,_____ ..__________
În sepsis, scăderea volumului intravascular se dato-
1 · Răspuns: C
rează vasodilataţiei arteriolare. Depleţia volumului
ADH este eliberat de glanda hipofiză posterioară. intravascular izoton este determinat si de sechestrarea
0
Producţia şi eliberarea de ADH depinde de activitatea de fluide în spaţiul interstiţial, în patologii precum
osmoreceptorilor intracranieini şi a receptorilor de peritonita (bacteriană sau chimică}, în ocluzia intesvolum
din cord. ADH creşte reabsorbţia apei în tub ii tinală sau în tesuturile moi în caz de inflamatie sau
contorţi distali şi tubii colectori.
traumă a acestora. Se foloseste adesea termenul de
acumulare de fluide în „al treilea spaţiu" pentru a de-
2. Răspuns: B scrie această sechestrare de fluide în interstitiu. Pentru
Rinichii normali elimină sodiul atunci când aportul este mai multe informatii, consultati sectiunea Fluide si
în exces, pentru a menţine homeostazia. Reabsorbţia electroliţi în perioada postoperatorfe.