02.11.2021 Views

LAWRENCE_EDITABIL

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Capitolul 28 Chirurgie ortopedică: bolile sistemului musculoscheletal 621

pacient - sunt încurajate. În distrugeri a11iculare avansate,

rupturile tendinoase sunt reparate, iar rezecţia a11roplastică

sau endoprotezarea ajută la recuperarea mobilităţii şi funcţiei.

Pentru optimizarea funcţionalităţii pacientului este

frecvent necesară folosirea de supot1 mecanic sau aparate

adaptate, precum şi reconfigurarea spaţiului atât acasă cât şi

la locul de muncă. Managementul corespunzător al artritei

reumatoide necesită o echipă multidisciplinară compusă

din reumatolog, chirurg ortoped, fizioterapeut, specialist

în terapia ocupaţională şi asistent social.

Mai recent, anti-factori de necroză tumorală (anti-TNF)

au fost adăugaţi la tratamentul pacienţilor cu a11rită

inflamatorie sistemică. Există lucrări care raportează o

reducere dramatică a durerii la unii pacienţi. Efectele

folosirii pe tetmen lung a acestei clase de medicamente

nu sunt cunoscute.

ALTE ARTROPATII

Deşi osteoartroza şi artrita reumatoidă sunt cele mai comune

artrite, mai sunt nenumărate alte suferinţe articulare, incluzând

infecţiile, guta, artrita cronică juvenilă, spondiloartropatiile

din spondilita ankilozantă, boala Reiter şi artrita psoriazică.

În plus, neuropatiile, hemofilia şi multe alte boli pot

avea manifestări inflamatorii articulare. Istoricul medical

complet şi examinarea pe sisteme şi aparate sunt cruciale

în determinarea etiologiei durerii articulare a unui pacient.

Unele a1tropatii, precum a11rita gonococică şi boala Lyme

sunt cauzate de agenţi infecţioşi. Infecţia gonococică sistemică

poate fi asociată cu peteşii sau pustule la nivelul palmelor

sau tălpilor, iar cultura din aspiratul a1ticular relevă diplococi

Gram-negativi tipici. Infecţia afectează uzual articulaţiile

mici ale mâinii şi piciornlui. Tratamentul cu cefuroxim 1

g intravenos zilnic pentru 7 zile sau cu penicilină 10-20

milioane unităţi zilnic pentru 7 zile, dacă agentul infecţios

este sensibil, conduce de obicei la recuperare completă,

deoarece acest gennen nu produce colagenază.

Boala Lyme este cauzată de spirocheta Borrelia Burgdorferi.

Agentul inecţios este purtat de căpuşe care trăiesc

pe căprioare. Evoluţia clinică progresează spre polia11ralgie

migratorie cu sau fără eritem. Simptomele se ameliorează

de obicei după tratament cu doxiciclină I 00 mg p.o. de 2 ori

pe zi sau amoxicilică 500 mg p.o. la 6 ore, pentru 1 O zile.

În artrita gutoasă analiza microscopică sub lumină polarizată

a lichidului articular decelează cristale sub forma unor

aşchii, monoclinice, negativ birefringente de acid uric, spre

deosebire de pseudo gută unde se găsesc cristale romboidale,

pozitiv birefringente de calciu pirofosfat dihidrat. Radiografiile

tardive pot arăta cattilaj a1ticular tipic sau calcificări

de menisc. Puseele acute de a11rită indusă de cristale sunt

tratate cu doze mari de antiinflamatorii nesteroidiene sau

colchicină. Tratamentul preventiv pe tennen lung al gutei

implică folosirea allopurinol-ului pentrn a scădea nivelul

sistemic al acidului uric.

NECROZA OSOASĂ

Întreruperea alimentării cu sânge a osului duce la moartea

celulelor osoase (osteonecroză sau necroză avasculară).

Cauzele traumatice ale osteonecrozei au fost discutate şi

implică leziuni vasculare sau întreruperea fluxului sanguin

în os. Capul femural, astragalul, semilunarul şi scafoidul

sunt predispuse la necroză avasculară. Aceste oase sunt

toate acoperite pe o suprafaţă extinsă cu ca11ilaj şi au

puţine inse11ii de păqi moi. Boala Legg-Calve-Perthes a

capului femural reprezintă o fonnă de necroză avasculară

apărntă în timpul dezvoltării scheletului. Cauzele netraumatice

ale osteonecrozei implică perturbări microvasculare

intraosoase care rezultă fie prin embolie arterială, fie prin

împiedicarea drenajului venos. Ambele mecanisme pot

compromite perfuzia osoasă.

Pacienţii cu terapie pe bază de glucocorticoizi (în special

cei cu lupus sistemic eritematos şi/sau cei cu transplant

renal) au un risc crescut de a face osteonecroză. Trombii

care apar în hemoglobinopatii (ex. în siclemie), bulele de

azot care apar în accidentele de decompresie la scafandri,

depozitele de glucocerebrozide din boala Gaucher, cristalele

din hiperuricemie, embolii grăsoşi la pacienţii alcoolici sau

pancreatita pot duce la o formă ocluzivă de infarct osos.

Osul afectat este sărac în anastomoze arteriale. Capul

femural este cel mai afectat de necroza avasculară.

MORFOPATOLOGIE

Osul este un ţesut viu în stare de homeostazie dinamică

ce implică resorbţia, înlocuirea şi remodelarea osoasă.

Spre deosebire de alte ţesuturi, turn-overul osos nonnal

este lent. După o pierdere a perfuziei sanguine, necroza

celulelor şi măduvei osoase apare în decurs de 24 ore. Deşi

aceste modificări pot fi detectate microscopic prin absenţa

osteocitelor din lacunele lor, frecvent există o întârziere de

până la 5 ani între debutul bolii şi apariţia modificărilor

radiologice. IRM este cea mai sensibilă metodă de detectare

a osteonecrozei incipiente.

Procesul de revascularizare este lent. Osul viu care

înconjoară zona infarctizată devine hipervascular. Hiperemia

osului înconjurător produce resorbţie minerală

locală ce apare pe radiografie ca şi osteopenie. Osul mo11

îşi menţine densitatea şi apare alb (sclerotic) radiografic.

În timp, vasele invadează şi încearcă să repare zona necrotică,

osul nou se fonnează peste trabeculele vechi, iar

osul mott este resorbit de către osteoclaste. Acest proces

reparativ slăbeşte capul femural la limita zonei infarctizate.

Dacă încărcarea la mers persistă, osul necrotic subcondral

se poate fractura, ducând la durere severă şi degenerare

articulară rapidă (Figura 28-4 7). Iniţial, cartilajul articular

rămâne intact deoarece este hrănit de lichidul sinovial.

Când apare o fractură subcondrală, suportul mecanic este

pierdut. Cartilajul se delimitează de osul subcondral şi un

proces similar cu osteoartroza produce distrncţia articulaţiei.

EVALUARE ŞI TRATAMENT

Osteonecroza poate fi clinic silenţioasă până la apariţia

unei fracturi subcondrale. Simptomele încep cu o limitare

dureroase a mobilităţii active. Două treimi dintre pacienţi

se plâng de durere de repaus care poate apărea nocturn.

La vârstnici, osteonecroza spontană a condilului femural

debutează brnsc cu dureri severe la nivelul genunchiului,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!