LAWRENCE_EDITABIL

Capitolul 15 Colon, rect şi anus 217
îl face sa fie o structură retroperitoneală, fixă. Spre deosebire
de acesta, colonul sigmoid este o structură intraperitoneală,
ce se găseşte distal de colonul descendent. Colonul sigmoid
este considerat o pa1te mobilă a colonului, localizată în cadranul
inferior stâng al abdomenului. Se te1rnină la joncţiunea
rectosigmoidiană, cunoscută chirurgical ca punctul în care
teniile colonului converg pentru a forma rectul.
Vascularizaţia colonului este mai complexă decât cea
a intestinului subţire. La fel ca intestinul subţire, colonul
ascendent şi două treimi proximale ale colonului transvers
sunt vascularizate de ramuri ale arterei mezenterice superioare,
în timp ce treimea distală a colonului transvers,
colonul descendent şi colonul sigmoid sunt vascularizate
de ramuri ale aiterei mezenterice inferioare. Impo1tanţa
înţelegerii vascularizaţiei colonului constă în faptul că, în
anumite zone ale colonului (ex. la nivelul unghiului splenic
unde se întâlnesc cele două surse separate de ap01t sangvin),
vascularizaţia poate fi relativ scăzută. Colonul din această
zonă, cu vascularizaţie precară, prezintă un risc ridicat pentru
complicaţii ischemice.
Un alt aspect particular al vascularizaţiei aiteriale a
colonului este reprezentat de arcada arterială marginală.
Această arcadă se situează paralel şi la aproximativ 2-3
cm de peretele colonului. Arcada marginală începe de la
ramurile arterei colice drepte şi se termină cu ramurile
sigmoidiene, conectând astfel ramurile colice ale aiterei
mezenterice superioare cu cele ale a1terei mezenterice
inferioare (Figura 15-2). Circulaţia venoasă a colonului
este mai puţin complexă, deoarece majoritatea ramurilor
însoţesc arterele şi, în cele din u1111ă, se varsă în sistemul
po1t. Vena mezenterică inferioară se varsă în vena splenică
care ulterior se uneşte cu vena mezenterică superioară pentru
a forma vena p01tă. Drenajul limfatic al colonului se realizează
paralel cu circulaţia aiterială. În general, există mai
multe staţii ganglionare limfatice, de la ganglionii limfatici
pericolici până la plexul periao1tic.
Inervaţia colonului este realizată, în primul rând, prin
sistemul nervos autonom. Din măduva spinarii pornesc fibrele
preganglionare ale nervilor simpatici, ce străbat lanţurile
simpatice latero-ve1tebrale si ajung la nivelul ganglionilor
simpatici, de unde pornesc fibrele postganglionare care
se te1111ina in plexurile Meissner si Auerbach din peretele
intestinal. Stimularea simpatică determină inhibarea activităţii
musculare colice. Inervaţia parasimpatică a colonului
proxima I pana la jumatatea colonului transvers este asigurată
de ne1vul vag. Pentru jumătatea stângă a colonului transvers
şi distal de acesta, inervaţia este asigurată de ramuri ale rădăcinilor
nervoase de la S2 la S4. Activitatea parasimpatică
are ca rezultat stimularea activităţii musculare a colonului.
Cu toate acestea, cel mai important control al activităţii
Artera şi vena colică mijlocie
Colon transvers
Pancreasul
Flexură splenică
Flexură hepatică
Artera şi vena
Arcada arterială
Artera şi vena colică dreaptă
Artera şi vena ileocolică
Artera mezenterică
inferioară
Artera colică stângă
Colon ascendent
Artera şi vena
iliacă internă
Vasele
sigmoidiene
Artera şi vena
iliacă externă
Cec
Artera şi vena
hemoroidală mijlocie
Artera şi vena
hemoroidală
superioară
Artera şi vena
ruşinoasă internă
Rectosigmoid
Rect
Artera şi vena
Figura 15-2. Anatomia şi vascularizaţia colonului, rectului şi anusului.