LAWRENCE_EDITABIL

556 Chirurgie generală şi specialităţi chirurgicale
medii sau detritus scuamos şi pungi de retracţie, toate fiind
semne de otită medie. Secreţia sanguinolentă poate fi parte
a unui proces infecţios, dar traumatismele şi neoplaziile
trebuie luate în considerare. Imagistica prin CT de înaltă
rezoluţie a osului temporal oferă info1maţii cu privire la
afectarea osoasă; totuşi, utilitatea acestor investigaţii este
limitată, deoarece secreţia apare cu aceeaşi densitate ca cea
a defectelor de ţesut moale ( ex. polipi, colesteatom, tumori).
Vertijul
Ameţeala este un simptom f r ecvent întâlnit, dar care nu are
de obicei etiologie otologică. Vertijul rotator sau giratoriu
însă, apare imediat după o mişcare de rotaţie sau însoţeşte
greaţa din răul de mişcare şi trebuie diferenţiat de „ameţeală".
Istoricul de boli cardiace sau de accident vascultar cerebral,
simptomele sau semnele de hipotensiune 01tostatică şi modificările
medicaţiei antihipertensive indică scăderea fluxului
sanguin la nivelul sistemului vertebro-bazilar. Examenul
neurologic complet poate releva şi alte afectări ale SNC, în
special patologie cerebeloasă. Tabloul clinic al acestor boli
este identic cu cel al afectării labirintului (Tabelul 27-4).
Electronistagmografia profită de prezenţa mişcărilor
sacadate ale globilor oculari, predictibile (nistagmus), care
însoţesc diferitele tipuri de stimulare ale canalelor semicirculare.
Electrozi plasaţi periorbital sunt utilizaţi pentru a
urmări şi îmegistra cu precizie nistagmusul; telrnici calorice
sau de rotire a capului sunt utilizate pentru a stimula canalele
semicirculare. Cuantificarea gradului nistagmusului poate fi
utilizată pentru evaluarea integrităţii sistemului vestibular.
Posturografia pe platformă modifică feedback-ul vizual
şi proprioceptiv al pacientului pentru a izola impactul sistemului
vestibular asupra abilităţilor de orientare. În acest
test, pacientul este pus într-o încăpere în care este eliminat
feedback-ul vizual, astfel alterând feed-back-ul din mediul
înconjurător şi feed-back-ul proprioceptiv prin eliminarea
stabilităţii platformei.
TABELUL 27-4. Diagnosticul diferenţial de bază
al vertijului
Tipic
Dezechilibru odată cu vârsta
Neuronită vestibulară
Vertij poziţional paroxistic
benign
Ischemie benignă de trunchi
cerebral (vasospastică,
embolică şi aterosclerotică)
Boala Meniere
Atipic
Labirintită virală sau
bacteriană
Neurinom de acustic
Medicamente ototoxice
sau vestibulotoxice
Boală neurologică
degenerativă (ex.
scleroză multiplă)
Boală sistemică (ex. diabet,
hipertensiune, boală
autoimună, boală
tiroidiană)
Tablou clinic, diagnostic şi tratament
Anomalii congenitale
În timpul dezvoltării embrionare, şase corniculi branhiali
ca1tilaginoşi ( care se dezvoltă din primul şi din al doilea
arc branhial) se unesc pentru a forma pavilionul auricular.
Defectele de dezvoltare embrionară duc la forn1area de
chisturi sau tracturi sinusale la nivelul pavilionului auricular
sau preauricular. Dacă aceste tracturi se infectează
frecvent, pot fi rezecate cu uşurinţă. Anomalii importante
ale primului arc branhial pot duce la deformări impo1tante
sau la absenţa pavilionului auricular, a conductului auditiv
extern sau a structurilor urechii medii sau interne. Cele
mai importante intervenţii sunt evaluarea audiometrică şi
reabilitarea auditivă precoce cu proteze auditive, ideal în
primul an de viaţă. Ulterior, seria de intervenţii chirurgicale
de reconstrucţie a pavilionului auricular, a conductului
auditiv extern şi, eventual, a urechii medii, poate începe.
Trauma auriculară
Hematomul auricular este cauzat de o leziune prin forfecare
ce separă cartilajul auricular de pericondru, creând un
spaţiu în care se pot colecta sângele şi alte lichide. Această
colecţie de lichide formează o cicatrice, în final rezultând
deformarea cu aspect de „ureche conopidifonnă". Lichidul
trebuie drenat şi trebuie aplicată compresie la nivelul
tegumentului pentru a preveni reacumularea de lichide.
Degerăturile şi arsurile urechii produc leziuni manifestate
complet la distanţă de câteva zile de la momentul agresiunii.
Este imp01tant ca debridarea escarei să fie conservativă, să
se păstreze umed cartilajul expus, să se evite aplicarea de
presiune la nivelul zonei afectate şi să se facă profilaxia
topică a infecţiilor.
Perforaţiile se pot dezvolta pe fondul unei otite medii
sechelare. Aproximativ 90% dintre perforaţiile membranei
timpanice posttraumatice se vindecă fără sechele. De obicei,
cele care nu se vindecă spontan sunt mari sau au marginile
neregulate, astfel încât nu permit creşterea ţesutului.
Dacă vindecarea nu are loc în câteva luni, timpanoplastia
cu grefă din fascia temporalis este recomandată pentru a
închide perforaţia. Această procedură are o rată de succes
mai mare în absenţa otitei medii recurente.
Fracturile de bază de craniu pot interesa osul temporal
cu lezarea sistemului vestibular, auditiv sau ambele.
Clasic, sunt descrise două tipuri de fracturi, în funcţie de
localizarea traiectului de f r actură în raport cu porţiunea
pietroasă a osului temporal (Tabelul 27-5): longitudinale
şi transversale. Fracturile longitudinale sunt mult mai
frecvente, însumând aproximativ 85% dintre toate fracturile
osului temporal (Figura 27-9). Semnele clinice pot
include hemotimpan, otoree cu LCR şi sânge, hipoacuzie şi
nistagmus. Rar, o fractură poate interesa cohleea sau nervul
facial. Afectarea echilibrului şi hipoacuzia în diferite grade
pot fi observate. Dezintegrarea lanţului osicular necesită
intervenţia chirurgicală. Hipoacuzia neurosenzorială importantă
se remite rar, însă afectarea vestibulară poate fi
compensată în câteva luni.
Otita externă
Tegumentul pavilionului auricular şi al conductului auditiv
extern reprezintă locul de elecţie pentru multe patologii
dermatologice, unele dintre care se dezvoltă strict la nivelul